Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2003-2004 (7-8. évfolyam, 1-2. szám)

Engel Pál (1938-2001)

ENGEL PÁL (1938-2001)

Engel Pál s-a despărţit de lumea celor vii în august 2001, la o vârstă la care, pentru majoritatea altor oameni, soarta mai dă şanse generoase de creaţie.

Destinul său pământesc nu este o istorie semnificativă, ci doar unul aproape de normalitate. S-a născut la Budapesta, în 27 februarie 1938. După absolvirea facultăţii (1967) a fost bibliotecar al Bibliotecii Universităţii, pentru ca între anii 1968-1982 să conducă Biblioteca Centrală de Specialitate a Poştei. Deja lăsase o amprentă care se numea Relaţiile dintre puterea regală şi aristocraţie în vremea lui Sigismund de Luxemburg'. Numai cine nu cunoaşte cu adevărat marile necesităţi ale istoriografiei medievistice din peticul de hartă pe care ne situăm, nu ar putea vedea în acest debut de carte decât o prelungită abordare pozitivistă. Era, în fapt, consecinţa atingerii performanţei de cunoaştere integrală a materialului arhivistic moştenit de la o epocă determinată. Manevrarea acestei vaste informaţii l-a îndreptat deja către direcţii pe care avea să le urmeze până la eclipsa vieţii: repertoriul istorico-geografic, de o fidelitate rar atinsă de colegii săi, genealogia şi gruparea clanurilor nobiliare. A inserat şi a pus la treabă, cu o repeziciune tinerească, instrumentul numit computer. A rezultat o geografie a politicii, dar a fost descoperit şi motorul funcţionalităţii ei: honor-ul, în condiţiile în care noţiunile de feudalism şi vasalitate beneficiară fuseseră, pe drept cuvânt, socotite ca inexistente în societatea Ungariei medievale. Mai atrăgea atenţia şi o judecată de o limpezime greu de tulburat, o cumpănire care nu avea nici un ecou al vreunei tragedii de familie, o memorie ieşită din standarde, secondată în manieră de pionier, de instrumentul electronic care astăzi este (aproape) o banalitate şi pentru Europa de Est. Fără ostentaţia la care cunoaşterea unui număr remarcabil de limbi i-ar fi dat poate dreptul, arăta în concret o altă coordonată care avea să-l domine: istoriografia de care se ocupa nu mai putea fi socotită un produs exclusiv al culturii maghiare, ci trebuia să devină rezultanta istoriografiilor care se ocupau, prin moştenire politică, de fostele teritorii ale regatului. 1

1 Királyi hatalom és arisztokrácia viszonya a Zsigmond-korban (1387-1437). Budapest, 1977. Mediaevalia Transilvanica VII-VIII (2003-2004), nr. 1—2.