Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2003-2004 (7-8. évfolyam, 1-2. szám)
Cosmin Popa-Gorjanu: Feudalismul românesc?
Feudalismul românesc? 47 dificultăţilor sale. Pentru apărătorii săi două argumente pledau în favoarea conceptului: utilitatea pedagogică şi indispensabilitatea. Deşi abstract şi artificial, cu o corespondenţă redusă în realitatea pe care o descrie, conceptul avea în viziunea lor virtutea de a oferi începătorilor o schemă simplă şi regulată, care le-ar permite înţelegerea altor societăţi sau efectuarea unor comparaţii între elementele similare ale altor societăţi. Obiecţia ironică adusă acestei poziţii este că în timp ce unul dintre apărătorii feudalismului elogia utilitatea acestuia pentru studentul începător, recunoştea în acelaşi timp că cercetătorul nu are nicii o nevoie de el atunci când studiază diverse aspecte ale vieţii. în ceea ce priveşte indispensabilitatea, Marc Bloch afirma că oamenii de ştiinţă nu pot opera fără să utilizeze abstracţii, un discurs inteligent este imposibil fără termeni abstracţi. Brown arăta că dacă operăm cu abstracţii atunci avem datoria de a le preciza sensul cât mai strâns posibil. Dintre obiecţiile lui Brown, cele mai convingătoare se referă la definiţia feudalismului, care variază de la autor la autor. Aproape fiecare istoric înţelege conceptul aşa cum îi place şi promovează propria sa definiţie, fiind incapabil să accepte definiţia altuia. Marc Bloch atribuia feudalismului o gamă largă de aspecte ale vieţii medievale. Pentru Ganshof esenţial pentru o definire este fieful, feudalismul fiind în concepţia sa un corp de instituţii care creează şi regulează obligaţii de supunere şi slujbă din partea omului liber faţă de alt om liber şi obligaţiile de întreţinere. Pentru a pune capăt acestor rătăciri, Brown propunea ca cercetătorii să renunţe la încercarea de a rafina conceptul abstract în favoarea cercetării unei multitudini de aspecte ale vieţii sociale şi economice din Evul Mediu. în viziunea sa termenul de feudalism trebuie abandonat, iar folosirea termenului de feudal este corectă atunci când se referă la fief. Susan Reynolds, discipolă fidelă al lui Elizabeth A.H. Brown, a realizat o cercetare sistematică asupra vasalităţii şi a fiefurilor în Anglia, Frânţa, Germania şi Italia analizând termenii medievali ai proprietăţii şi conceptele juridice. Rezultatele sale au fost necruţătoare. Conceptele de vasalitate şi fief, şi mai ales cadrul interpretativ în care sunt încă înţelese, afirmă Reynolds, au fost create de cărturarii francezi din secolul XVI, premergând cu un secol constructul feudalismului. Cele două constructe mai vechi au la bază tratatul academic de drept al fiefurilor, compilat în Lombardia la sfârşitul secolului XII şi începutul secolului XIII, care, la rândul său, avea foarte vagi legături cu dreptul cutumiar aplicat în curţile de judecată la vremea respectivă. Mai mult, acest drept academic al fiefurilor se bazează pe regulile stabilite de biserică în relaţiile dintre ea, ca donator al unui fief, şi deţinătorii fiefurilor, rânduielile rezultate din înţelegerile dintre laici nefiind acoperite în acest tratat. Reynolds afirmă că doreşte ca în loc să se pornească de la premiza că avem o relaţie numită vasalitate, şi că ştim ce însemna ea, ar fi mai util să examinăm izvoarele şi să vedem ce tip de relaţie avem în fiecare
