Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2003-2004 (7-8. évfolyam, 1-2. szám)
Ioan Aurel Pop: Între Habsburgi şi Otomani: Transilvania la mijlocul secolului al XVI-lea
între Habsburgi şi Otomani: Transilvania la mijlocul secolului al XVI-lea 163 A tergo: Serenissimo et potentissimo principe et domino, domino sultano Suleimano, imperatori Turearum, ac Asiae, et Greciae etc., vicino et confoederato nobis honorando. VI. <1556>. Solii lui Ferdinand, regele romanilor, trimişi la împăratul turcilor, expun acestuia din urmă dorinţa de recunoştere şi predare a Transilvaniei în mâinile fiului regelui loan, precum şi procedurile cerute de suveranul romano-german cu acest prilej. ASV, Capi del Consiglio dei X, Lettere di ambasciatori, Costantinopoli, 1551-1562, busta 2, copia 98. Copie in clar după originalul cifrat, care însoţeşte scrisoarea oficială (dispaccio) a bailului Antonio Erizzo, trimisă la 17 iulie 1556, de la Vigne di Pera (Constantinopol). Exemplum unius scripture oratorum serenissimi regis Romanorum ad imperatorem Turearum Ad ea quae postremo requisivit magnitudo vestra a serenissimo regi nostro, hec nos maiestas eius per praesentes suas litteras eidem iussit respondere, quod videlicet cupida maiestas sua, etiam nunc reddere in amicitiam et pacem pristinam cum eadem vestra magnitudine, animo sincero et propenso, uti semper fuit, ab initio optat excusatam fieri apud excelsam magnitudinem vestram, quod antehac postulatis suis de Transilvania nequieverit satisfacere, ait enim valde arduas et graves fuisse huius dilationis causas, nec certe alias quam, quas a nobis diligenter saepius enumeratas et expositas intellexit, dum potissimum maiestas sua freta liberalitatis et benevolentiae eius erga se fiducia diutius ac firmis speravit ab ipsius magnitudine pacificam possessionem Transilvaniae impetraturam, post quam autem plane prospexit nullo pacto nullisque rationibus magnitudinem vestram ad id exorari posse et omnino velle serenissimi quondam Ioannis regis filio Transilvaniam remitti, quam spontanea cessione et permutatione aliorum bonorum in suas manus sine vi ac dolo, uti iam saepe antea diximus, receperat, eadem maiestas regis nostri ultro ac libens postulatis vestrae magnitudini acquievit habita ratione solius amplissimae excellentis famae ac nominis eius cupiens pristinam amicitiam, et bonam vicinitatem cum ea renovare, nullo interim, uti poterat Petro Petrovich in recipienda possessione Transilvaniae impedimento exhibito, quam violenter armatus invaserat eandem, serenissimi quondam Ioannis regis filio subiugandam, quove clarius animi sui propensitatem erga voluntatem vestrae magnitudinis ostenderet, ac probaret, dicit maiestas sua se arces quoque illas in Transilvania reliquasque adhuc maiestas eius tenentur praesidiis eidem Ioannis regis filio reddi facere
