Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2001-2002 (5-6. évfolyam, 1-2. szám)
Etnie şi confesiune
XVI Revenirea la un subiect fără surse: biserica din Bârsău în secolele XVIleana BURNICHIOIU Datorită precarităţii izvoarelor, universul religios al comunităţilor rurale transilvănene are prea puţine repere spre a fi cunoscut. Adeseori, doar manifestările pioase ale elitelor sau lăcaşul de cult, prin vechime şi înzestrări, mai pot face dovada că într-un oarecare sat medieval, au existat şi forme superioare de practică religioasă. Ne interesează aici o discuţie asupra acestor două repere, aplicată la cazul bisericii din Bârsău (jud. Hunedoara). Vom vedea care îi sunt sursele documentare şi în ce măsură acestea pot susţine o dată de întemeiere sau tezele legate de implicaţiile ctitoriceşti ale unor membri din elita socială sau politică, intraţi în stăpânirea localităţii pe parcursul celor două secole; totodată, cum apare şi se justifică, în plan social sau religios, actul ctitoririi. Obiectivul nostru este deja un loc comun pentru literatura de specialitate, îndeosebi datorită studiilor şi sintezelor de istoria artei sau arhitecturii medievale, care îl citează drept un bun exemplu de “arhitectură românească”, de secol XV, influenţat de gotic sau drept lăcaş de cult ce a beneficiat de atenţia unor ctitori de renume în secolul al XVI-lea1. La o privire mai atentă asupra literaturii acumulate se poate observa că au fost colportate de la o referinţă la alta o serie de interpretări insuficient de nuanţate sau lipsite de temei documentar. Situaţia este în bună măsură datorată condiţiilor la care au fost supuse cele câteva surse primare de care dispune. Până în perioada modernă, din documentele scrise nu avem nici o informaţie directă despre existenţa unei construcţii medievale de cult sau despre vreun preot care s-o fi slujit. Abia din secolul al XVIII-lea, de la Bârsău a fost cunoscută o inscripţie funerară, iar din următorul şi biserica satului, locul din care provenenea2. Lui Torma Károly îi datorăm prima cercetare de teren mai amănunţită3, ca şi prima descriere publicată - e drept, pe alocuri defectuoasă, a tot ce a fost considerat valoros în zonă: biserica, aflată într-o avansată stare de ' Spre exemplu V. Vătăşianu, Vechile biserici de piatră româneşti din judeţul Hunedoara, în Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice. Secţia pentru Transilvania, 1930, p. 11-12; R. Popa, Vechile biserici de zid din eparhia Aradului şi pictura lor, în Eparhia Aradului. Istorie. Viaţa culturală. Monumente de artă, 1989; Eugenia Greceanu, Influenţa gotică in arhitectura bisericilor româneşti de zid din Transilvania, în Studii şi Cercetări de Istoria Artei. Seria Artă Plastică, 18, nr. 1, p. 41; M. Porumb, Dicţionarul de pictură veche românească din Transilvania. Sec. XIII-XVIII, Buc., 1998, p. 36; C. Moisescu, Arhitectura românească veche, I. Buc., 2001, p. 181-182. Alte titluri vor fi citate pe parcursul lucrării, în funcţie de problematica abordată. 2 S. Dragomir, Ctitorii bisericii din Bârsău în judeţul Hunedoara, în Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice. Secţia pentru Transilvania. 1930-1931, 1932, p. 141. 3 Torma K.., A Berekszói régi templom Hunyadmegyében, ín Archaeológiai Közlemények, XIII, 1879, p. 50-61. Mediasvalia Transilvanica, tom V-VI, 2001-2002, nr. 1-2.
