Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2001-2002 (5-6. évfolyam, 1-2. szám)
Societate
Negustoresele din Cluj în prima jumătate a secolului al XVII-lea 47 jumătate din aceste drumuri (263 adică 54,77%) au fost făcute de ele în grupuri, foarte frecvent mergând împreună. Dintre cele 97 de femei, aproape jumătate, 47 adică 48,45%, şi-au dus mărfurile doar în acest cadru. A fost un procent semnificativ deoarece, în fapt, reprezenta o treime din totalitatea negustoreselor analizate. Destinaţia grupurilor de negustorese erau târgurile de la Baia Mare, acolo unde s-au oprit 36 de grupuri cu 103 comerciante, Oradea unde au mers 12 grupuri cu 24 de femei, Cărei şi Sălaj, spre care au plecat câte 3 grupuri cu 9 respectiv 7 persoane. Spre cele din târgurile din Ungaria au plecat 16 grupuri cu 39 de negustorese. La acestea se adăugau 15 comerciante care, deşi au plecat în aceeaşi zi cu unele grupuri de negustorese nu au avut acelaşi traseu cu ele. Pentru mărfurile care au fost duse de negustoresele care au efectuat cele 263 de transporturi s-au plătit 377 florini 28 denari, o medie de 1 florin 43 denari pe transport. Aproape jumătate din taxă, 159 florini 63 denari (42,31%) a fost achitată pentru produse alimentare ca turtă dulce, caş, miere, mied, rachiu, miere şi fructe şi condimente orientale (stafide, şofran etc.). Celelalte produse care au trecut vama erau pânzeturi, pasmanterie, încălţări, obiecte de îmbrăcăminte şi rar lucruri orientale. Călătoria în grup, după cum arată toate datele referitoare la ea, deşi avea o importanţă deosebită pentru negustorese, ea nu se justifica nici prin distanţele mari parcurse nici prin valoarea deosebită transportată, ci doar ca o măsură de protecţie a vieţii şi a puţinelor venituri pe care le procurau astfel. Pericolele multe şi mari existente în evul mediu au făcut ca negustorii în general să se deplaseze în grupuri. Durata unei călătorii cu scopuri comerciale este greu de cunoscut. Totuşi, pot schiţate anumite ipoteze, pornind de la 43 de cazuri în care registrul a consemnat data plecării şi cea a revenirii. Aceste drumuri au fost făcute de 21 negustorese. Fireşte, în ambele momente ele aveau mărfuri. De la plecare până la revenire au trecut 27,4 zile, cu o variaţie între 7 şi 94 de zile. Analiza celor şaptesprezece cazuri în care destinaţia mărfurilor duse coincide cu locul de origine al produselor aduse (Cărei 5, Baia Mare 3, Oradea 1 şi Ungaria 8) arată că pentru a-şi desface produsele în târgurile din apropiere, Cărei, Baia Mare, Oradea, şi pentru a reveni cu alte mărfuri de acolo erau necesare 17-20 de zile (tabelul 10). Un drum cu aceleaşi scopuri în Ungaria se făcea în medie în 35-40 de zile. Pentru alte şaisprezece transporturi dus-întors datele sunt incomplete ori indică faptul că locul de destinaţie al mărfurilor duse nu era acelaşi cu locul de aprovizionare. Astfel, femeile ori nu ajungeau unde şi-au propus ori se opreau pe drum pentru a achiziţiona produsele cu care reveneau. Numărul mediu de zile însumat în aceste drumuri (tabelul 11) arată că cel puţin cele care au declarat că merg în Ungaria cu marfa au ajuns acolo, dar pentru Cluj s-au aprovizionat la întoarcere din oraşele mai apropiate: Baia Mare, Cărei. Altele deşi şi-au propus să ajungă la Oradea ori Tăşnad, din motive nouă necunoscute, au ajuns în Ungaria. Drumul acestor zece negustorese a durat în medie 35,4 zile. Celelalte şase, care probabil au rămas în târgurile din apropiere, s-au întors în 21,8 zile în medie. Cele
