Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2001-2002 (5-6. évfolyam, 1-2. szám)
Societate
Domeniul cetăţii Hunedoara in timpul Hunedorenilor 25 unul mai complex structurat pe regiuni (districte). în perioada respectivă, forţa centripetă al cetăţii s-a manifestat nu numai în cazul Hunedoarei, dar şi în cazul multor altor cetăţi, de exemplu Şoimoş, care cuprindea opt districte şi regiuni. Structura domeniului Hunedoara reiese cel mai bine din documentul de danie din 1506, dat în favoarea Beatricei de Frangepan. în anul respectiv era compus din următoarele elemente:- o cetate (Hunedoara): centrul întregului domeniu, reşedinţa castelanului şi a unei părţi a administraţiei;- trei curţi fortificate (castellum): erau centre regionale ale domeniului, cea din Haţeg a pertinenţelor din acest district, Margina şi Mănăştiur a districtelor din comitatul Timiş;- cinci oraşe-târg: Hunedoara, Haţeg, Margina, Mănăştiur, Bujor;- 144 de sate. Din punct de vedere administrativ, domeniul se compunea din posesiunile din comitatul Hunedoara, având centrul la Hunedoara şi Haţeg, respectiv patru districte: Fârdea, Ikws, Swgdya, Bujor. Dintre ele Fârdea şi Ikws erau supuse curţii din Margina, iar Swgdya şi Bujor, curţii din Mănăştiur. Chiar şi numai din analiza elementelor componente ale domeniului reiese o ierarhie bine definită în structura sa, axată în principal pe cetate şi curţile fortificate ale domeniului. Această ierarhie se reflectă — în măsura în care se poate reconstitui - şi în structura personalului administrativ asupra căreia o să revin mai jos. în ce priveşte componentele cu caracter economic, ele constituiau foarte probabil principala atracţie a domeniului. Alături de pădurile întinse, în special înspre Munţii Poiana Ruscăi, domeniul se remarca prin minereurile aflate pe teritoriul său: aur, argint şi fier. Nu se ştie când au obţinut Hunedorenii dreptul de a exploata aceste minereuri, exploatarea celor neferoase fiind drepturi regale. Rolul Hunedoarei a crescut şi mai mult prin faptul că a devenit loc de preschimbare a aurului, menţionat pentru prima dată astfel în 1506. însă conform unui document din 1512, dreptul de preschimbare a fost obţinut de către loan Corvin încă de la tatăl său. Avea drept de monopol asupra preschimbării aurului şi argintului găsit pe un teritoriu mai mare decât cel al comitatului Hunedoara74. Alături de veniturile din minerit şi preschimbarea metalelor, o altă sursă importantă de venit o constituiau vămile. Pe domeniul Hunedoara existau patru vămi, la Margina, Bujor, Mănăştiur şi Haţeg. Dintre toate, cea din Haţeg avea o importanţă deosebită datorită poziţiei sale pe traseul ce lega Transilvania de Banat. Aşa cum am arătat, regele Matia a dăruit printre altele şi vama Haţegului Cândreştilor care însă de facto n-au apucat să intre în posesia ei, deşi au intentat mai multe procese stăpânilor Hunedoarei. Vama a rămas în posesia Hunedorenilor fiind percepută de către castelanul de Hunedoara. 74Pataki, op. cit., p. 156.
