Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2001-2002 (5-6. évfolyam, 1-2. szám)
Recenzii
Recenzii 237 fiind străbătute de piedici economice, dar şi de altele, atât de specifice României (“încâlceală birocratică”, “concurenţă brutală şi neelegantă”, “mare impas moral actual”) (p. 8). Le dorim colegilor noştri sibieni să reuşeaşcă să asaneze cât mai multe din racilele pe care le ştim cu toţii, dar, concomitent, extrem de puţini avem “glas tare” şi, mai ales, scris, pentru aceasta. Subtitlurile revistei conţin şi compartimentul drag nouă: Medievistica. In numărul de debut avem la îndemână un grupaj de trei articole. Toate sunt semnate de tineri. loan Marian Ţiplic reabordează un subiect de arheologie politică: sistemele de apărarea graniţelor; pentru istoriografie după o tăcere destul de lungă, pentru autor în egală măsură, acesta vine să dubleze un articol identic, scris în limba germană, cu un an în urmă, cu intenţia de a ne face serviciul de a nu-1 mai citi decât în forma neaoşă de comunicare. Nu împărtăşim cu mult entuziasm asemenea “servicii”. Istoriografia ar trebui să fie una singură, nu defalcată pe destinaţii externe ori interne. Cine o practică citeşte orice şi oricum pentru a se documenta asupra unei teme. Este în articolul discutat o grupare a istoriografiei care, în limba română, nu a avut altă expresie decât un studiu al Iui Kurt Horedt scris la o distanţă cronologică care îl face greu de menţinut (1959). Numismatica hunedoreană de ultimă oră este împărtăşită de patru semnatari (cam mult pentru un efort de trei pagini de text real!). Autorii şi-ar fi putut remarca singuri inadvertenţa cu care au discutat despre Mathias (nu Mattias!) al 11-lea de Habsburg şi despre Matei (!) (= Mathias I!) Corvin de Hunedoara. Este cel mai bun exemplu după care ar trebui să ne lămurim definitiv că nu avem dreptul la o perpetuare în greşeală nici dacă este configurată naţional. Cele zece monede sunt departe de a putea constitui o bază serioasă pentru analize istorice, aşa încât recomandăm pe viitor publicarea simplă a pieselor, ca izvoare numismatice, fără vreun acompaniament de altă natură. Maria Crîngaci-Ţiplic abordează istoriografia monumentelor romanice din regiunea Sibiului. Este un articol cuminte, destul de asemănător cu o mică lucrare de seminar. Nu ne îndoim că problemele acestei teme sunt ceva mai numeroase decât acelea relevate. Ne gândim, de pildă, la discuţiile fără capăt ale influenţelor şantierului de la Cârţa în întreaga Transilvanie, apoi la conturarea unei arhitecturi ecleziastice de lemn, la începuturile unor discuţii privitoare la funcţionalitatea unor monumente de epocă. Una dintre concluziile generale este de notat. Tinerii sibieni îşi asumă o sarcină istoriografi că în lipsa unor mentori de referinţă. împărtăşim tristeţea de a nu-i avea acolo alături, lângă ei, dar le încurajăm dorinţa de a reclădi o ambianţă pierdută. Nu-i criticăm pentru a nu-i mai vedea revenind; dimpotrivă, le-o dorim din inimă să o continue cu mai multă grijă, pentru a nu mai culege decât laude. Adrian Andrei Rusu
