Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2001-2002 (5-6. évfolyam, 1-2. szám)
Recenzii
Recenzii 235 Derularea cercetării a pennis echipei să constate şi necesitatea implicării altor specialişti - istorici, arhitecţi, sau a altor direcţii de investigaţie, cum ar fi cea a arhivelor locale şi episcopale, care în mod firesc ar trebui să conţină informaţii despre intervenţii asupra construcţiilor. Volumul nu este o ediţie critică a surselor pe care autorii le întâlnesc, le dezvăluie şi le identifică, ci una care punctează într-un mod festiv un stadiu la care programul a ajuns. La data încheierii manuscrisului (martie 2002), 250 de obiective erau deja inventariate, din care 74 cu documentaţii încheiate; mai mult de 10 monumente au cunoscut, ca urmare a documentaţei lor, intervenţii de restaurare pentru frescă şi alte 20 pentru mobilier. Pentru acest prim volum au fost alese 52 biserici (unitariene, calvine, romano-catolice), alături de Casa cu cerbi din Sighişoara. Toate acestea provin din judeţele Harghita, Cluj, Mureş, Sălaj, Covasna, Hunedoara, Bihor, Alba şi Arad. între Introducere şi Bibliografie se află cele 53 de mici monografii ale monumentelor, aranjate în ordinea alfabetică a localităţilor, însoţite în aproape toate cazurile de planimetrii, vederi exterioare sau/şi interioare, piese de mobilier sau decoraţii parietale în ansamblu sau/şi în detaliu. Textele au fost restrânse la datele esenţiale luate din teren, arhivă şi bibliografie, cea din urmă drastic selectată în funcţie de ineditul pe care îl conţine. Nu a fost prevăzut un aparat critic, astfel că, deşi posibil, nu este foarte uşor să distingi între noutăţile aduse prin actuala cercetare şi informaţiile bibliografice mai vechi, să urmăreşti cine şi mai ales când a făcut identificări de scene şi datări sau dacă autorii subscriu doar la ipoteze formulate anterior ori, cu experienţa care le este recunoscută, propun altele noi. Ne întâlnim, deopotrivă, cu documente deja publicate - e adevărat, nu în aceleaşi condiţii grafice şi fotografice foarte prezentabile, dar şi cu decoraţii rămase necunoscute până acum, dezvăluite la reparaţii mai vechi sau ca urmare a desfăşurării programului. Pentru valoarea pe care o au ca surse implicabile în cercetarea unor aspecte de istorie medievală, ne-am oprit la câteva exemple în care datele din teren au adus confirmări ale informaţiilor mai vechi (dar nesigure) sau au pus în evidenţă şi alte documente iconografice din vechi ansambluri pictate, cu Judecata de Apoi, Sf. Gheorghe omorând balaurul, Sf. Ecaterina, Sf. Ladislau, Sf. Regi maghiari etc. La Forţeni (p. 34) este dată scena cu Sf. Mihail cântărind (sfârşitul secolului al XV-lea), iar de la Petreni (p. 46) ne este prezentată una din crucile de consacrare. La Iermata Neagră (p. 36), din pictura medievală citată de întreaga literatură ca dispărută, a fost dezvăluită în anul 2000 parte din ea şi aflăm acum chiar despre existenţa a trei straturi pictate. Primul este reprezentat, în primul rând, de mai vechi cunoscuta scenă a Sf. Gheorghe omorând balaurul, al doilea de o cruce de consacrare, zgâriată şi pictată^ iar ultimul de Mettercia, cunoscută şi ea, ca şi Sf. Gheorghe, din acuarele executate în anul 1862. Inscripţia pictată, care fusese copiată în acelaşi timp, s-a confirmat până acum doar prin câteva litere fragmentare. De la Crăciunel (p.44), unde se cunoştea în secolele XVIIXVIII, că există o frescă figurată, de calitate foarte bună, au ieşit urme la reparaţii mai vechi, dar acestea n-au fost văzute de specialişti; abia de la cele din anul 1996 se cunoaşte, datorită unui sondaj, chipul unui sfânt rege cu globul cruciger, care se datează cu probabilitate în secolul al XV-lea. Cultul celor trei Sf. Regi maghiari îşi înmulţeşte sursele prin imaginile de la Chimindia (p. 54) sau Sălard (p. 96). în primul caz, scoase foarte recent de sub tencuială, frescele sunt aproape necunoscute, la fel ca şi biserica aflată în ruină. Aici restauratorii au avut plăcuta surpriză de a depista mai multe tencuieli şi straturi de pictură diferite prin tehnică, cromatică, calitate şi limba inscripţiilor. Laturile navei sunt ocupate de cei trei Sf. Regi care au inscripţii slavone (sud), şi de o Judecată (nord) cu inscripţie realizată din minuscule gotice, în limba latină. Cele două straturi sunt datate în perioade diferite: primul, în secolele XIV-XV, iar a doilea, în XV-XVI.
