Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2001-2002 (5-6. évfolyam, 1-2. szám)
Opinii
216 Bogdan-Florin Popovici asociere a fost făcută de loan Turcu'11 la 1896, pe baza legendelor locale privite, în alte ocazii, cu rezervă de C. Rezachevici"2. Dar Szádeczky, de pildă, asociază toponimul cu lupta de la 31 decembrie 1690"Cu toate acestea, C. Rezachevici acceptă reconstituirea lui loan Turcu. Apoi, preluând o informaţie dintr-o listă munteană a plaiurilor, C. Rezachevici identifică o cale transcarpatică ce pleacă de la satul Rucăr, coboară pe valea Dâmboviţei, apoi trece pe Plaiul Turcilor şi iese în satul La Morminte111 * * 114. Preluând din alte surse menţiunea existenţei toponimului La Morminte lângă Zărneşti, cercetătorul bucureştean conchide: “în veacul al XVIII- lea pe acest câmp situat în marginea apuseană a Zărneştilor trebuie să se fi ridicat câteva case, alcătuind satul La Morminte, cum apare în lista amintită a potecilor de plai, care ulterior a dispărut”115. Lăsând la o parte naturaleţea cu care se “construiesc” sate de către unii cercetători - sate care nu au altminteri nici un fel de atestare documentară — să spunem că Morminte este un toponim (posibil şi oiconim) atestat pe harta principatului Transilvaniei (1762)"6, aflat pe poteca ce porneşte din Rucăr, paralel cu valea Dâmboviţei şi traversează Carpaţii ceva mai la nord-vest de Plaiul Turcilor, coborând apoi la Mândra, în Ţara Făgăraşului. De asemenea, trecând peste remarca lui C. Rezachevici referitoare la capacitatea deosebită a tuturor românilor de a lupta în orice condiţii (“corpuri de oaste neobişnuite, cu excepţia românilor, a umbla prin munţi”117, sbl.n.), rămân în continuare, dilematice, în contextul reconstituirilor lui Szádeczky şi Rezachevici, motivele pentru care armatele au ocolit prin nord, prin vârful Ciocanului, când puteau coborî direct spre Valea Bârsei, fie prin Plaiul Foii, fie prin Plaiul Runcului. Această problemă a fost pusă de Szádeczky la 1898: “Pentru mine s-a ridicat întrebarea, dacă Thököli a trecut peste Capul Tămaşului..., de ce n-a început [să coboare] direct pe valea Tămaşului spre Valea Bârsei şi de ce a înconjurat atât de mult spre vest? Probabil pentru că este foarte abrupt...”118. Această motivare este considerată chiar de cercetătorul bucureştean ca fiind îndoielnică119. Mai mult, loan Turcu, descriind zona Tămaşului, pe care a parcurs-o personal, o caracteriza “un uşor loc de trecere...”120. Un alt element, după opinia noastră discutabil, este timpul în care a fost parcurs traseul propus; durata traversării, din 18 august noaptea - 21 august la prânz, pe traseul Bran - Rucăr - Zărneşti, este prea mică pentru capacităţile unor armate din trecut. Lăsând la o parte faptul că nici un izvor nu aminteşte despre o 111 Turcu, op. cit., p. 52. 1,2 Rezachevici, op. cit., p. 175. 113 Szádeczky, op. cit., p. 239, n. 1. 114 Rezachevici, op. cit., p. 176. 115 Ibidem, p. 178. 116 Realizată de St. Luchsenstein. De asemenea, aceeaşi poziţionare a elementelor toponimice se întâlneşte pe harta TM 6712/6 din cadrul colecţiei de hărţi a Bibliotecii Naţionale Maghiare (hartă din sec. XVIII, anterioară anului 1769). 117 Rezachevici, op. cit., p. 179. 118 Szádeczky, op. cit., p. 239, n. I. 119 Rezachevici, op. cit., p. 181. 120 Turcu, op. cit., p. 71.
