Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2001-2002 (5-6. évfolyam, 1-2. szám)
Opinii
198 Bogdan-Florin Popovici pătrundă pe calea obişnuită, drumul Branului. în faţa poziţiilor bine apărate ale austriecilor, trupele au realizat o mişcare de învăluire şi, pe un traseu neobişnuit, au traversat munţii până în câmpia Ţării Bârsei. Aici, lângă Zămeşti s-a desfăşurat bătălia, încheiată, cum spuneam, cu înfrângerea dramatică a trupelor imperiale. O problemă deosebită, care a stârnit pasiunile istoricilor care s-au ocupat de campania din 1690, este cea a drumului urmat de armata lui Thököli spre Zămeşti. Cele câteva variante oferite de istoriografie până în prezent, bazate pe interpretarea diferită a — în general - aceloraşi izvoare, stau mărturie a complexităţii problemei. Beneficiind de cunoaşterea geografică a zonei - prin deplasări în teren şi prin studiul izvoarelor cartografice - precum şi de implicarea în problematica geografiei istorice a regiunii, ne propunem să reevaluăm informaţiile oferite de izvoare şi de istoriografie. De asemenea, şi prin prisma unor noi documente4, vom încerca să formulăm un punct de vedere asupra acestei controversate traversări militare transcarpatice. Primele informaţii documentare asupra drumului transcarpatic al lui Thököli provin chiar din epocă. Principalul izvor transilvănean referitor la trecerea trupelor lui Thököli peste munţi îl constituie Cronica istoricului Cserei Mihály5. Cserei a fost participant la bătălie, în tabăra imperialilor. în relatarea sa asupra evenimentelor, precizează că, după ce a avut loc o primă ciocnire între poziţiile avansate ale austriecilor de la şanţurile Branului şi armatele aliate, a fost evident că Thököli intenţiona să forţeze trecerea prin acest pas. De aceea, Heissler s-a mutat în grabă la Bran. Deşi atât o parte a generalilor săi, cât şi Brâncoveanu, care coresponda în secret cu imperialii6, îl sfătuiau să nu opună rezistenţă, Heissler a pregătit un dispozitiv militar în defileul Branului, pentru a-i înfrunta pe aşa-numiţii «curuţi» ai lui Thököli. “Dar şi Thököli... nu era nebun ca să vină prin acele locuri strâmte; de aceea, având multă experienţă şi străbătând în taină potecile din munţi, lăsând acolo pe domnul Ţării Româneşti (pe care nu îl agrea) împreună cu oştile sale şi pe turci, şi poruncind ca până se întoarce el (nedezvăluind nimănui ce vrea, numai serdarului turc) până atunci să se împotrivească necontenit nemţilor; prin asemenea locuri pustii şi poteci şi munţi abrupţi îşi transportă tabăra până în cea de-a treia zi pe unde nu a umblat niciodată om călare şi poate nici pedestraş şi pe unde putea să treacă numai câte un călăreţ şi mergând în genunchi şi legând de coada cailor copaci, aşa s-au coborât în linişte în văile largi. Heissler nu a ştiut nimic despre acestea, deoarece chiar dacă s-a interesat... dacă există pe undeva în apropiere un alt loc pe unde ar putea veni duşmanul, nimeni nu s-a gândit că ar putea veni oameni înarmaţi prin acei munţi abrupţi şi l-au asigurat pe general să nu se teamă din acea cauză... în după amiaza zilei de 21 august... generalul împreună cu Teleki priveau de pe stânca Branului cum se pregătesc să se înfrunte cele două 4 O parte a documentării s-a desfăşurat la Budapesta, unde am beneficiat de o bursă a fundaţiei “Domus Hungarica Scientiarum et Artium”, căreia îi mulţumim şi pe această cale. 5 Cserei, p. 60-69. 6 Ibidem, p. 63.
