Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2001-2002 (5-6. évfolyam, 1-2. szám)
Societate
Domeniul cetăţii Hunedoara în timpul Hunedorenilor 13 (Gurghiu, Deva, Stremţ, Şoimoş, Fejérkő)29. Cetatea de la Hunedoara nefiind printre acestea, nu a fost necesară o nouă confirmare. In preziua campaniei militare din 1456, loan de Hunedoara a recurs la obţinerea unor noi confirmări, de această dată şi în privinţa altor domenii. în spatele acestui gest - în condiţiile relaţiilor tensionate cu regele - era de fapt teama lui loan de pierderea unei bune părţi dintre proprietăţile obţinute înainte de 1453, în cazul morţii sale pe câmpul de luptă. După cum evenimentele ulterioare au şi demonstrat, teama fostului guvernator era bine fondată. Printre domeniile nou confirmate de către rege se afla de această dată şi cel al Hunedoarei10. Din păcate nici acum nu au fost enumerate satele care aparţineau de domeniu, astfel că nu cunoaştem cu exactitate extinderea lui în timpul vieţii lui loan. 4. Ladislau. După moartea guvernatorului, proprietăţile acumulate de el au revenit lui Ladislau, fiul cel mare şi urmaşul de drept a lui loan, împreună cu titlul de comite perpetuu al Bistriţei. Din acest moment, conflictul dintre Hunedoreni şi rege s-a agravat şi mai mult, ambele părţi afirmându-şi de această dată nestingherit acuzaţiile unul faţă de celălalt. Practic s-a ajuns la un conflict deschis, care a dus în final la prinderea şi apoi decapitarea lui Ladislau (16 martie 1457). 5. Matia. După moartea lui Ladislau, capul familiei a devenit Matia, ţinut şi el în captivitate de către rege. în această perioadă, cea care se ocupa de integritatea şi administrarea domeniilor familiale era Elisabeta Szilágyi, soţia lui loan de Hunedoara, ajutată de fratele său, Mihail Szilágyi, căpitanul Ungariei. în 1457 s-a ajuns la un acord între rege şi Elisabeta, în urma căreia văduva lui loan accepta să retrocedeze regelui fostele cetăţi regale din Transilvania (Deva, Gurghiu, Haţeg), cetăţile aflate de-a lungul Dunării (Belgrad, Pescari, Pet, Drenkova, Severin, Orşova, Gureni), respectiv cetăţile din comitatul Trencin. Hunedoara, ca cetate ereditară, alături de alte câteva cetăţi, rămâneau în posesia văduvei11. Această situaţie a determinat mulţi istorici să afirme că Elisabeta, chiar şi după alegerea lui Matia ca rege al Ungariei, era cea care administra domeniul Hunedoarei. însă, din anii 1450 regele Matia numea consecvent cetatea castrum nostrum, iar în 1482 când a fost donată lui loan Corvin, era numită castrum nostrum paternum et hereditarium Hwnyad. Cu aceeaşi ocazie au fost înşiraţi şi proprietarii acesteia: loan de Hunedoara, Ladislau şi Matia32 33. Elisabeta dispunea “doar” de vastele domenii ale Debreţinului şi cetăţii Munkacevo, şi câteva proprietăţi mai mici donate explicit de către rege mamei sale31. Deci, văduva nu dispunea de Hunedoara şi nici vreo etapă din construcţia cetăţii nu se poate lega de numele ei34. 29 Pentru toate cetăţile enumerate: DL 37629. Separat pentru Gurghiu şi Deva: Teleki, op. cit., X, p. 356. 30 1456: DL 37635. 31 E. Hurmuzaki (red.), Documente privitoare la istoria românilor, II/2, Buc., 1891 p. 89 (în continuare Hurmuzaki). 32 1482: DL 37652. 33 De exemplu o parte din domeniul cetăţii Şoimoş (1463: DL 15814). 34 Mai mulţi istorici de artă şi arhitecţi au legat o etapă din construcţia cetăţii de Elisabeta Szilágyi preluând în principal observaţiile făcute de Möller L, A vajda-hunyadi vár építési korai, Bp., 1913.
