Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2001-2002 (5-6. évfolyam, 1-2. szám)
Etnie şi confesiune
Aspecte ale politicii confesionale a Principatului calvin faţă de români 135 funebră ca parte intrinsecă a ceremonialului de înmormântare la românii din Ardeal80 81, utilizarea acesteia, precum şi a psalmilor compuşi cu acelaşi scop fiind până la urmă singura reală influenţă a calvinismului asupra ritualului practicat de Biserica românească8'. 3. Nivelul instituţional. Reglementările inspirate de Reformă s-au grefat pe o structură ierarhică a cărei funcţionare după normele canonice stabilite de sinoadele ecumenice fusese deja destul de mult alterată de statutul precar pe care 1- a avut ortodoxia transilvană în secolele anterioare. Coabitarea cu un catolicism intransigent, între limitele unei legislaţii defavorizante dacă nu chiar ostile, a condus la receptarea unor influenţe dinspre modelul de organizare al Bisericii occidentale, manifestate în special asupra instituţiei administrative care făcea legătura între episcopat şi masa credincioşilor. Deţinătorul său, denumit arhidiacon în documentele latine şi protopop în mediul românesc, a cumulat în timp atribuţii specifice atât arhidiaconatului latin cât şi protopopiatului bizantin, ceea ce a rezultat la nivel instituţional fiind un hibrid a cărui utilitate şi eficienţă în contextul timpului i-a asigurat o carieră deosebit de spectaculoasă. Avansul Reformei asupra modului de funcţionare a Bisericii româneşti ortodoxe din Transilvania poate fi segmentat în două etape. Cea dintâi, integrabilă cronologic între 1579 şi deceniul trei al secolului XVII, în care protagonistă a fost Dieta, a lăsat practic lucrurile în evoluţia lor firească, elementele care au acţionat în sens reformator fiind reprezentate doar de privilegiul acordat clerului român de a-şi alege episcopul, de existenţa ca posibil model de urmat a Bisericii Reformate maghiare şi, eventual, de propria dorinţă a românilor de a adera la schimbare. Precipitarea evenimentelor începe odată cu alcătuirea primei variante a programului reformator, superintendenţia calvină conlucrând fructuos cu braţul secular pentru impunerea unor cât mai radicale transformări. Natura diversă a acestora (rituală, dogmatică, comportamentală) a făcut inevitabilă dacă nu o reorganizare la nivel instituţional, cel puţin o disciplinare şi conturare cât măi precisă a atribuţiilor diverselor trepte ierarhice. Presiunea calvinizatoare exercitată asupra lor a fost diferită, în funcţie de poziţia pe care o ocupau pe scara ierarhică, interesul manifestat fiind direct proporţional cu importanţa şi gradul de extindere jurisdicţională al acestora. Cel mai vizat a fost episcopatul, doar prin intermediul său putând fi aplicat coerent programul reformator, profesiunea de credinţă a ierarhului suprem fiind interpretată în ultimă instanţă ca definitorie pentru apartenenţa confesională a întregii mase umane asupra căreia îşi exercita jurisdicţia. Modalităţile prin care s-a 80 Prin colecţia sa de predici intitulată Sicriul de aur, tipărită la Sebeş în 1683, şi prin Cazaniile la oameni morţi cu care a completat ediţia Molitvenicului din 1689. 81 S-a păstrat un număr impresionant de predici manuscrise datând din cea de-a doua jumătate a secolului al XVII-lea, practica oraţiei funebre devenind o modă care a depăşit graniţele Transilvaniei (cel puţin prin predica rostită de Popa Toader din Feldru la înmormântarea binefăcătoarei sale ţnoldovence, Sofronia Ciogolea), iar rostirea sau cântarea joltarilor/jeltarelor a rămas până astăzi o parte componentă a ceremonialului funerar la românii ardeleni.
