Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2001-2002 (5-6. évfolyam, 1-2. szám)
Etnie şi confesiune
Aspecte ale politicii confesionale a Principatului calvin faţă de români 133 între intenţii şi posibilităţile de aplicare a lor. Condiţia social-economică a celei mai mari părţi a românilor s-a dovedit a fi o serioasă piedică în calea accesului la învăţătură, aceasta reprezentând şi una dintre cauzele care au împiedicat Biserica românească să-şi întreţină fie şi o firavă reţea de şcoli. Utilizarea catehismului calvin şi răspândirea cu ajutorul predicilor a învăţăturilor protestante nu aveau cum să aducă Reformei victoria asupra sufletelor românilor câtă vreme nu s-a făcut nimic împotriva utilizării cărţilor de învăţătură ortodoxă, a căror prezenţă cantitativă în Transilvania foarte probabil că a fost, luată în integralitatea sa (omiletică, literatură polemică şi cu aplicabilitate juridică), mai mare decât cea a literaturii de sorginte protestantă. Aşa cum apelul la practicile precreştine, unele chiar anticreştine, nu i-a împiedicat pe români să se declare creştini, tot aşa însuşirea unor frânturi din dogma calvină nu i-a împiedicat să se considere în continuare ca parte a Bisericii Răsăritului, în comuniune cu care îi aşeza fiecare slujire a liturghiei bizantine. 2. Nivelul ritualului. Schimbările care urmau să se producă la acest nivel au cunoscut o evoluţie cantitativă în sens descrescător. In proiectul datat 22 septembrie 1640 superintendentul Geleji Katona István a prevăzut obligativitatea pentru viitorul vlădică “să le poruncească [preoţilor] de a săvârşi orice slujbă dumnezeiască înaintea obştei ţărăneşti în limba lor, adică româneşte” (punctul 3), să le pună la dispoziţie în traducere românească slujbele de dimineaţă şi de seară şi litaniile (punctele 5-6), “să boteze după forma simplă rânduită de Christos [...] numai cu apă curată în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh” (punctul 11), “să părăsească missa, tămâierea, clopoţelul şi alte superstiţii rămase de la papistaşi” (punctul 12), “să dispună a se înmormânta morţii în mod simplu creştinesc, cu cântări şi cu predică, fără lumânări, tămâieri şi fără alte ceremonii superstiţioase” (punctul 15), iar “la cununarea însurăţeilor să se desfiinţeze obiceiul de a linge miere”72. Ţintind deci, iniţial, la adoptarea întregului ansamblu de rituri aşa cum era el practicat în Biserica Reformată maghiară, varianta finală a programului reformator a cuprins, pe lângă utilizarea românei ca limbă liturgică, doar vagi reglementări privind ritualul de la botez, cununie şi înmormântare73, în versiunea sa prescurtată, cea care a fost destinată rangurilor inferioare din ierarhia ecleziastică românească, menţionându-se numai necesitatea părăsirii mulţimii de superstiţii obişnuite la botez şi la cununii74. Pentru a clarifica lucrurile şi a oferi posibilitatea aplicării practice a schimbărilor a fost tipărită, ca anexă la cea de-a doua ediţie a Catehismului calvin, o Agenda cuprinzând versiunile în limba română ale slujbelor 721. Lupaş, op. cit., p. 207-208. 73 Punctele 3 (utilizarea apei simple la botez), 7 (înlăturarea superstiţiilor de la ceremoniile funerare, care urmau să se desfăşoare '‘după obiceiul creştinilor” - recte calvinilor - cu predici şi cântări sfinte) şi 8 (cununia să se facă prin jurământ). în varianta specială impusă de principele Acaţiu Barcsai vlădicăi Gheorghe de Putivlia intervenţiile asupra ritualului se restrâng la recomandarea utilizării “sacram scilicet coenam Domini puro pane et vino. baptismum aqua pura”, toate celelalte superstiţii fiind prohibite (punctul 2). Vezi Anexa XI. 74 Vezi Anexele III-VI.
