Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2001-2002 (5-6. évfolyam, 1-2. szám)
Etnie şi confesiune
118 Ana Du mi trän marele sinod naţional de la Satu-Mare, unde s-au fixat limitele maxime ale absolutismului princiaro-episcopal1' şi spiritul autoritar al legislaţiei princiare, cele două foruri conducătoare conlucrând cu speranţa “că sărmana noastră biserică din Ţara Ungurească şi din Transilvania, cu ajutorul lui Dumnezeu, iată va putea să aibă în viitor o stăpânire mai mare [,..]”13 14, după expresia aceluiaşi Geleji Katona István, “superattendentis ecclesiarum in Regno Transsylvaniae Orthodoxorum Ungaricarum, et quarundam etiam Waiachicarum, ut et Lutherianarum Saxonicorum, nec non Samosatenianorum, vulgo Unitarianarum”, titulatură pe care şi-o asocia încă din 163815. în legătură cu mesajul doctrinar al noului program de convertire, se poate spune că s-a ţinut cont de lecţia secolului al XVI-lea. Astfel, deşi în final obiectivele prozelitismului vor fi concretizate în 19 puncte, constituind tot atâtea condiţii pe care candidaţii la scaunul vlădicesc de la Bălgrad trebuiau să le accepte spre a putea fi confirmaţi în funcţie de către oficialităţi, încă de la începutul creionării lor s-a acceptat că “nu se poate găsi [...] un asemenea candidat, care săşi schimbe religia din temelie [...], căci atunci l-ar afurisi Patriarhul; nu ar permite să fie sfinţit vlădică, nici românii nu l-ar primi, dimpotrivă dacă s-ar duce între ei, cine ştie ce i s-ar întâmpla şi astfel nu ar putea isprăvi nimic”16. Ambiţiosul şi intolerantul superintendent Geleji Katona István era deci nevoit să accepte, în ceeea ce-i priveşte pe români, “că ar fi deajuns pentru început, dacă am putea îndupleca obştea neluminată să părăsească superstiţiile, iar dacă Domnul Dumnezeu îi va lumina mai bine, vom ajunge cu timpul la mai mult, mai ales dacă copiii lor - învăţând în şcoli - vor înainta ceva în ştiinţe, căci e greu să-i îndupleci să părăsească totul deodată, sau e chiar cu neputinţă; precum dovedeşte exemplul convertirii altor neamuri”17. Această corectă estimare a realităţii nu l-a împiedicat însă nici pe el, nici pe urmaşii săi să încerce convertirea românilor la Calvinism, atât prin intermediul programului deja menţionat, dar mai ales prin cel al Catehismului heidelbergian, editat în limba română de trei ori într-un interval de un deceniu şi jumătate18. Cât priveşte programul de convertire la Calvinism, secolul al XVI 1-lea cunoaşte cinci variante, cea mai vizibilă caracteristică a lor fiind continua augmentare. Prima e posibil să fi fost alcătuită cu prilejul preluării scaunului arhieresc de la Bălgrad de către Ghenadie Bradi, spre sfârşitul anului 1627, dar ştiri despre impunerea sa avem numai din 9 aprilie 1638 când, confirmând vechile scutinţe acordate preoţilor români, Gheorghe Rákóczi I le condiţionează “ut 13 Bod P„ Historia ..., II, p. 393-400; Pokoly J„ op. cit., II, p. 217-222.. 14 I. Lupaş, op. cit., p. 225. 15 în prefaţa lucrării Praeconium Evangeliarum, tipărită la Alba Iulia în acel an. Apud G. Murdock, Between Confessional Absolutism and Toleration: the Inter-Denominational Relations of the Hungarian Reformed and Romanian Orthodox Churches in Early Seventeenth Century Transylvania. în Europa Balcanica-Danubiana-Carpathica, II/A (1995), p. 219. 16 Din scrisoarea superintendentului Geleji către Gheorghe Rákóczi I, 24 septembrie 1640: 1. Lupas, op. cit., p. 209-210. 17 Ibidem, p. 210. 18 Toate ediţiile au apărut la Alba Iulia, în 1642, 1648 (cu caractere latine) şi în 1656.
