Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2001-2002 (5-6. évfolyam, 1-2. szám)
Societate
10 Radu Lupescu partea tatălui, şi loan, fiul său). Punerea în stăpânire a avut loc la 28 octombrie, iar forma privilegială al daniei a fost emisă la 10 februarie 141019. Pe lângă conţinutul acestei danii, asupra căruia o să revin mai jos, merită de luat în considerare şi un alt aspect al actului donaţional: despre Voicu se afirmă doar că este fiul lui Şerbu, însă nu se pomeneşte nimic despre vreo proprietate de unde s-ar trage familia sau un comitat ori district unde familia ar locui; ori, cel puţin una dintre cele două referinţe, chiar şi în cazul familiilor cneziale, este trecută în actele oficiale. Acest lucru însemnă că la data respectivă familia lui Voicu încă nu avea proprietăţi pe teritoriul Ungariei, adică presupusa origine cnezială hunedoreană a familiei pare foarte puţin verosimilă. în ce priveşte conţinutul patentei regale a lui Sigismund, acesta ridică în principiu trei probleme majore: a constituit subiectul daniei vreo cetate, de ce este plasată Hunedoara în comitatul Alba, şi care era extinderea posesiunii în momentul daniei? Donarea cetăţii de la Hunedoara lui Voicu în 1409 a fost o constantă în lucrările referitoare la familia Hunedorenilor şi nimeni nu s-a îndoit de acest lucru până prin anii 1980. Ideea donaţiei castrense se baza în principal pe o ştire luată din cronica lui Thuróczy, pe cercetările de la cetate făcute de István Möller, care a presupus existenţa unei prime faze de construcţie databilă în secolul al XlII-lea, şi respectiv pe mai multe documente din secolul al XlV-lea care amintesc de castelanii de Hwnyad. Primii care s-au îndoit de existenţa în actul donaţional al unei cetăţi au fost Adrian Andrei Rusu şi Elemér Mályusz20 21. Rămâneau în principal fără explicaţie documentele care aminteau castelanii încă din 1364. în final, Pál Engel a înlăturat şi acest ultim obstacol. El a demonstrat că persoanele respective erau de fapt castelanii cetăţii Bologa (jud. Cluj), cetate numită uneori în documente, datorită vecinătăţii oraşului Huedin (ung. Bânffyhunyad), şi cetatea Hwnyad21. La acelaşi rezultat ajungem şi printr-o simplă analiză a textului din actul de donaţie în care se vorbeşte de possessionem nostram regalem Hwnyadwar. Nici odată nu se făcea confuzie între possessio (ce se referă de obicei la un sat sau o aşezare mai mică decât oraşul) şi castrum (cetate). Voicu nu putea să primească ca possessio o cetate. Deci, în momentul daniei din 1409, nu exista nici o fortificaţie în funcţiune, care în actul de danie oricum trebuia să fi fost menţionată în mod explicit dacă ar fi existat. Toponimicul Hwnyadwar a dat naştere de asemenea la multe confuzii privind existenţa unei cetăţi (ung. vár = cetate). Această variantă a denumirii aşezării nu a mai apărut nici anterior actului din 1409 şi nici după. Foarte probabil este vorba despre o greşeală a cancelariei regale, asemănătoare plasării Hunedoarei 19 Zsigmondkori oklevéltár, sub red. Mályusz Elemér, 11/2, Bp., 1951. nr. 7136, 7158, 7336 (în continuare ZsO). 10 Adrian A. Rusu, Castelani din comitatul Hunedoara în secolul al XV-lea, în Studia Univ. Cluj, XXVI (1981) fasc. 1, p. 16-17; Mályusz E., Zsigmond király uralma Magyarországon, Bp., 1984, p. 126. 21 Engel, op. cit., p. 330.
