Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2001-2002 (5-6. évfolyam, 1-2. szám)
Etnie şi confesiune
Biserica din Bârsău in secolele XV-XVI 103 Ansamblul îşi mai aşteaptă încă specialiştii în conservare şi restaurare. Intervenţia de curăţire, dacă va mai fi posibilă, va pune în evidenţă pentru un lăcaş ortodox, în primul rând o frescă din secolul al XVI-lea40 pentru care nu mai avem un exemplu transilvănean comparabil. Pictura acestei perioade a fost găsită în navă până în dreptul uşii sudice, ca şi în altar; este de presupus că se continua şi în partea de vest a navei, înlocuită în secolul al XIX-lea, deşi din cercetarea arheologică nu sunt semnalate asemenea urme. în plus, textul lui Torma, imposibil de verificat la acest punct, dă informaţii şi despre câteva urme de frescă în exterior, la stânga şi la dreapta uneia dintre uşile pronaosului41. Starea de conservare a picturii nu permite deocamdată o analiză a programul iconografic42, deşi ar putea să conţină sugestii legate şi de problemele pe care le tratăm43. în general, imaginea votivă constituie o sursă cu multe valenţe. în cazul nostru, pentru descifrarea conţinutului tabloului votiv dispunem doar de o parte din jumătatea superioară şi de copia lui Szinte44. Dincolo de nominalizările fără dubii ale ctitorelor, este semnificativ contextul şi postura în care sunt redate cele două personaje. Sfântul Nicolae, cu cartea sfântă deschisă la piept, binecuvântând cu ambele mâini, domină registrul de deasupra tabloului. Cele două femei nu au atitudine de rugă, ci doar închină macheta bisericii sfântului ales spre a le fî intercesorul actului de pietate, ambele mâini fiindu-le îndreptate în aceeaşi direcţie. Inscripţiile păstrate nu sunt evocatoare de sfinţi, ci se limitează la a reda datele 40 Cu totul nouă şi nu una de secol XV, restaurată, aşa cum s-a considerat multă vreme: V. Vătăşianu, Istoria artei feudale, p. 758; V. Drăguţ, Pictura murală din Transilvania, Buc., 1970, p. 65, 68; M. Porumb, Pictura românească din Transilvania, I, Cluj-Napoca, 1982, p. 35, 40. Ar mai fi de studiat şi o serie de grafite, vizibile acum în câteva locuri, de pe peretele sudic al navei şi din altar. între ele se află, într-o zonă liberă din partea superioară a tabloului votiv, deasupra modelului bisericii, şi unul din secolul al XVIH-lea: Hic fuit Ladislaus Varadi. Prezenţa lui se poate corela cu informaţiile despre unele refaceri din acelaşi secol, depistate prin cercetarea arheologică: Luminiţa Dumitriu, op. cit., PI. 1, p. 193. 41 Torma K., op. cit., p. 54. 42 Sursele mai vechi care au semnalat pictura au nominalizat şi câteva scene, unele considerate certe şi asimilate ca atare de literatura de specialitate: Fecioara cu Pruncul tronând, flancată de îngeri, împărtăşania apostolilor şi teoria Sf. Ierarhi din altar, ca şi medalioanele cu prooroci de pe intradosul arcului de triumf: V. Vătăşianu, Istoria artei feudale, p. 758; M. Porumb, Pictura românească ..., p. 40; idem, Dicţionarul ..., p. 36. La descifrarea altor scene sau la stabilirea ordonanţei iconografice ar putea contribui şi schiţele lui Szinte, cu toate că nu cuprind integral pictura şi nu sunt realizate cu foarte multă fidelitate. întreaga problematică va trebui reluată de o cercetare specială, astfel că nu vom insista asupra analogiilor stilistice deja căutate la alte fresce din Moldova, Ţara Românească sau chiar Transilvania sau asupra presupunerilor privind formaţia pictorilor. Din concluziile formulate anterior, reţinem doar catalogarea acestei picturi drept parte a spiritului de conservare al tradiţiilor ortodoxe, alături de iniţiativa ctitoricească a Zamfirei, fiica lui Moise-Vodă, la Prislop, şi de fenomenul înmulţirii icoanelor, idem, Pictura românească ..., p. 68. 43 Ne referim în primul rând la imaginea dominantă a bolţii navei, cu care probabil a fost relaţionat tabloul votiv, la un sfânt de pe peretele vestic al altarului, redat în timp ce binecuvântează cu ambele mâini, îndreptat spre răsărit şi totodată, spre Fecioara cu Pruncul şi chiar la sfânta cu machetă de biserică indicată de V. Vătăşianu, Istoria artei feudale, p. 758. 44 KÖH. Tervtár, FM 56 (MOB 560).
