Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2000 (4. évfolyam, 1-2. szám)
Instituţii
Privilegiile Scaunului Caşin 15 neconsemnate în însemnările cu caracter administrativ şi de evidenţă a patrimoniului instituţiei. Spre această concluzie ne conduce şi faptul că în noiembrie 1918, când au fost trimise la Budapesta 24 de lăzi conţinând, presupunem, măcar o parte din cele mai reprezentative piese, dar care au revenit în ţară în septembrie 1922 cu inventarul complet, în procesul verbal de predare a lor nu se face nici o menţiune cu privire la prezenţa unei astfel de categorii de bunuri patrimoniale printre cele expediate sau care să sugereze măcar posibilitatea identificării cu documentele respective45. Mai mult, se pare că vechiul muzeu albaiulian nici nu a fost interesat de astfel de obiecte, în ultimul său inventar detaliat, publicat în 1911, fiind menţionată existenţa a doar două documente, dintr-un total de 3954 de poziţii aflate în evidenţa bibliotecii, unde ele fuseseră înregistrate, respectiv 25.231 de piese reprezentând patrimoniul integral al instituţiei la sfârşitul anului 191046. Nu cunoaştem din păcate nici inventarul muzeului în noua sa formulă, inaugurată în mai 1929, când a primit şi titulatura de Muzeu al Unirii şi când patrimoniul său a fost sporit printr-un transfer de la muzeul central al Societăţii “Astra” din Sibiu şi de la casa memorială Avram Iancu, precum şi prin generoase donaţii particulare47. Prima consemnare a privilegiilor secuieşti pe care o putem invoca, însă fără nici o menţiune privind modul de achiziţionare, se află în registrul intitulat “Inventar Special. Revoluţiile naţionale din Transilvania. Etnografie”, a cărui alcătuire a început în 1939, cu prilejul reorganizării instituţiei sub denumirea de Muzeul Regional Alba lulia, înregistrarea fiind făcută în volumul I la paginile 39-40, poziţiile 460-463. Aşezarea lor imediat după colecţiile documentare cuprinzând acte referitoare la revoluţia de la 1848 şi adresele de adeziune la mişcarea memorandistă din 1894, ambele donaţii ale Societăţii “Astra”, îndreptăţeşte presupunerea că diplomele în cauză au ajuns la Muzeul din Alba lulia după 1929. Nici în inventarul ulterior, realizat în 1949, când a fost schimbată direcţiunea şi a fost făcută o verificare generală a patrimoniului, şi nici în 1951, când cele patru documente au fost înregistrate într-un registru cuprinzând inventarul general al muzeului, nu s-au făcut referiri cu privire la modul lor de achiziţionare. Deşi copiile după care au fost publicate privilegiile cunoscute au respectat cu mare atenţie textul original, astfel încât nu se remarcă diferenţe demne de semnalat, considerăm că descoperirea originalelor lor, precum şi deţinerea a două privilegii inedite sunt motive suficiente pentru o reeditare sub forma unui corpus, cu scopul de a uşura alcătuirea unei imagini de ansamblu atât asupra actelor privilegiale propriu-zise, cât şi asupra evoluţiei scaunului Caşin, a cărui existenţă au punctat-o, marcându-i momentele cele mai semnificative. 45 Originalul procesului verbal din octombrie-noiembrie 1918, precum şi o copie a acestuia cuprinzând şi traducerea românească datată 13 septembrie 1922, se află în fondul de arhivă al Muzeului Naţional al Unirii. 46 Vezi Alscfehérmegyei történelmi, régészeti és természettudományi Egyesület 1910. évi működése és múzeumának állapota 1910. évben (tizenhatodik évkönyv gyanánt), Gyulafehérvárt, 1911, p. 9-10. 47 Nicolae Jósán, Muzeul Unirii Alba lulia, Bucureşti, 1985, p. 13.
