Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1999 (3. évfolyam, 1-2. szám)
Recenzii
Recenzii 159 bazăm corecţiile făcute graniţei, pe elemente arheologice suplimentare necropolelor. Oricum, după cum autorul constată, nişele cefalice, ale gropilor de morminte, ar putea să nu dea mesaje etnice 100 % credibile. Supoziţia preluării extrem de rapide a culturii materiale a unui teritoriu nou, de către o populaţie care, în fond, nici nu prezenta diferenţe pe care să le observăm cu uşurinţă, ni se pare ca fiind de urmărit în continuare cu atenţie. Indiferent de natura izvoarelor scrise, lipsa de substanţă a realităţilor despre care vorbesc sau par a o face, aceleaşi izvoare, va rămâne mereu neschimbată în condiţiile în care ele, realităţile, nu vor dobândi şi suporturi materiale (sate, unelte, dar mai ales arme, cetăţi etc.). Până atunci, Făgăraşul îşi menţine imaginea de teritoriu agrar-pastoral, cu feudalitate măruntă, fără performanţe de remarcat. Acest conservatorism, este - fapt deja demult remarcat - cheia supravieţuirii sale în haina specială, munteană, în limitele geografice ale Transilvaniei. Bun cunoscător al arheologiei medievale, pe care de altfel a şi practicat-o, autorul are o sensibilitate deosebită la ceea ce aceea produce ca izvor. Deşi puţine, datele subsumate sunt de o importanţă capitală pentru cunoaşterea a cel puţin V* din intervalul cronologic de care volumul se ocupă. Datele iniţiale ale habitatului (imediat anterioare începutului mileniului II), cercetările de la trei cetăţi, câteva tezaure redatate la mijlocul secolului al XlII-lea (nu a doua jumătate a secolului al XII-lea, cum s-a crezut până nu demult), sunt, într-adevăr, extrem de puţine. Eliminându-se datele arheologice mai vechi, pe care le-am vedea restrânse doar la rolul de sugestii asupra unui habitat antic posibil, dar esenţial modificat în “mileniul întunecat”, probabil că o serie de periegeze ale autorului ar fi adus la iveală câte ceva nou. Lipsa unor sate dispărute, identificate arheologic, indică, ca şi în alte sectoare ale Transilvaniei, folosirea vetrelor actuale cel puţin dintr-o anume perioadă istorică. Apoi, dincolo de interpretarea acreditată pentru cetatea de la Breaza, ca centru politic românesc, cu materiale arheologice care se aseamănă cu altele din Ţara Românească, probabil că s-ar fi putut formula şi altele. Suntem de acord că orice fel de cetate este un centru de putere şi reflectă situaţii politice din timpul funcţionării sale. Dacă avem în vedere analogii din Haţeg, unde există, de asemenea cetăţi medievale timpurii (Piatra Roşie şi Băniţa), care dispar probabil în secolul al XIV-lea, s-ar putea avea în vedere o explicaţie comună. Dar, cetatea de la Breaza şi-a continuat istoria până în secolul al XV-lea (se pare), situaţie în care s-ar fi cuvenit să avem la îndemână explicaţii pentru rosturile ei, ca să nu menţionăm arhitectura ei specială (turnurile cu bază circulară), pentru care s-au făcut o serie de aprecieri, pe care, este drept, nu le împărtăşim în totalitate. în condiţiile în care cetatea Făgăraşului nu pare a funcţiona efectiv decât tocmai din secolul al XV-lea, este de făcut o legătură cu încetarea funcţionării Brezei. Sunt de marcat analizele temeinice ale contextelor cheie prin care Făgăraşul şi-a modificat apartenenţele politice, fie prin recunoaşterea stăpânirii Ţării Româneşti (anterior ultimului sfert al secolului al XIV-lea), într-un context atât de stăruitor urmărit de către Şerban Papacostea, cât şi acela al pierderii relaţiei cu acelaşi stat şi căutarea noii soluţii de domeniu interior al regatului (a doua jumătate a secolul al XV-lea). între cele două momente, autorul remarcă foarte bine păstrarea autonomiei făgărăşene. Soluţia munteană ar fi meritat, poate, analizată în contextul altora pe care domnia le-a conservat ori creat concomitent. Izvoarele documentare pe care le avem la dispoziţie au fost serios majorate ori corectate prin eforturile autorului. Corpusul diplomatic utilizat, în parte anterior completat prin publicaţii, aici cu piese noi, însoţite de copii, întregeşte imaginile de geografie istorică pe care le posedam anterior. Posibil că izvoarele vieneze, a căror existenţă este semnalată,
