Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1999 (3. évfolyam, 1-2. szám)

Instrumenta

Aestimatio, aestimare, aestimator

151

feP apare doar în evul mediu timpuriu, pentru ca apoi să dispară şi el, este mai puţin plauzibilă ipoteza unei contaminări între existimatio şi estimatio, respectiv între existimator şi estimator (la urma urmei de ce n-ar fi valabil acest lucru şi în privinţa lui estimare şi existimare“?), care nici ea n-ar justifica deschiderea de voci noi pentru extimatio şi extimator, aâta timp cît conţinutul semantic nu este diferit de cel al termenilor estimatio şi estimator. Dar, având în vedere că apare şi varianta grafică exstimacio (semnalată de lexiconul maghiar, dar neîntâlnită de noi în setul de documente cu care am lucrat)'60, ne putem gîndi mai degrabă la o altă ipoteză: analogia cu exsistere, pe care un scrib de origine italiană şcolit într-o universitate apuseană putea să-l apropie involuntar de ... italianul esistere, şi deci, prin confuzie, şi de ... estimare, pentru care ar fi reconstituit, prin analogie, un latinesc exstimare, redus în evul mediu la extimare, după cum şi exsistere a fost redus la existere. Am putea deci presupune că astfel de scribi de origine italiană au funcţionat la Oradea, în deceniile al patrulea şi al cincelea al veacului al XIV, atât la cancelaria episcopală, cât şi la conventui din Dealul Orăzii şi la capitlul orădean. De asemenea, un astfel de scrib va fi existat şi la curtea regelui Andrei al III-lea încă de pe la 1291. Oricum ar sta lucrurile, suntem martorii unei mode trecătoare, atâta timp cât în actele capitlului orădean de după 1349 reapare grafia estimacio'6'. In fine, dacă această ipoteză se va dovedi prea sofisticată, mai rămâne să citim cu voce tare ... estimaţio, şi o să constatăm tendinţa involuntară de a pronunţa ... extimaţio! Cu singurul amendament că ceea ce este la noi o slăbiciune funcţională nu se putea întâmpla în cazul unor scribi culţi angajaţi de cancelaria regală sau de cancelaria episcopală. Poate doar printre călugării conventului pretenţiile să fi fost mai mici. Cine poate şti?

Ediţiile de documente din care provin pasajele citate în glosar:

1. BUNYITAY, Vincze, A Váradi Püspökség története alapításától a jelenkorig. Második kötet Káptalanok, monostorok a püspökség alapításától 1566. évig, Nagyvárad, 1883.

2 Codex Diplomaticus Arpadianus Continuatus / Arpádkori Új okmánytár megbizából közzé teszi WENCZEL Gusztáv. Ötödik kötet. 1290-1301, Pest, 1864. ín: Monumenta Hungáriáé Historica / Magyar Történelmi Emlékek, kiadja a. Magyar Tudományos Akadémia Törtélmi Bizottmánya. Első Osztály. Tizedik kötet. Pest, 1864.

3 Codex Diplomaticus Arpadianus Continuatus / Arpádkori Új okmánytár. A M. Tud. Akadémia megbízásából közzé teszi WENCZEL Gusztáv. Tizenegyedik kötet. Budapest, 1873. In: Monumenta Hungáriáé Historica / Magyar Történelmi Emlékek, kiadja a Magyar Tudományos Akadémia Történelmi Bizottmánya. Első Osztály. Huszadik kötet. Budapest, 1873.

4 Codex Diplomaticus Comitum Károlyi de Nagy-Károly / A Nagy-Károly Gróf Károlyi Csálad Oklevétára. A család megbízásából kiadja Gróf Károlyi Tibor. Sajtá alá rendezi GÉRESI Kálmán. Első kötet. Oklevelek 1253-1413, Budapesten, 1822.

160 Varianta grafică exstimacio ne-a fost semnalată şi de Aurel Răduţiu.

161 în privinţa documentului din 1344 emis de capitlul din Cenad este mai greu să ne pronunţăm, atâta timp cât n-am avut posibilitatea să consultăm originalul, iar ediţia în care apare documentul este prevăzută şi cu errata\