Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1999 (3. évfolyam, 1-2. szám)

Instrumenta

138

Vasile Rus

15

1342, Andreas <Báthori> ... Waradiensis Episcopus

secundum existimationem Droborum virorum ‘după preţuirea unor bărbaţi cinstiţi’

Bunyitay, II65 66 67

Fejér, VIII/468 DIR, C, veac XIV, voi. IV69

Transcris de Bunyitay după original70 *

16

1343/1355,

Ladislaus,

vicevoievodul

Transilvaniei

deum ore oculis habendo estimare debeant ‘să fie datori a o preţui, avîndu-1 pe Dumnezeu înaintea ochilor’ iuxta estimacionem ‘în temeiul preţuirii’

Anjoukori, VfDIR, C, veac XIV, voi. IV72

Transcris de către editor după actul original73

17

1344, capitlul din Cenad

iDsaaue estimacione facta

‘Şi după ce au făcut această preţuire’

Codex dipl. patrius, III74

DIR, C, veac XIV, voi. IV75

Transcris după original de către editor76

65 Fejér, VIII/1, p. 603-605, cu data greşită: 1316, cu prescurtarea formelor şi cu greşeli. De fapt, putem presupune că Fejér a preluat greşelile de la Szeredai, după care publică textul. Iată cum apar formulele citate de noi în glosar: per aestimatores, per eos adductos: pro centum et quinquaginta marcis argenti puri, ponderis Albensis, aestimata fuisset: ultra summa aestimationis.

66 Fotocopie in posesiunea Institutului de ist. Din Cluj, IV/14, după orig. pe pergament, cu unele pete de cerneală, apud DIR, C, veac XIV, voi. IV, p. 79.

67 Bunyitay, II, p. 490.

68 Fejér, VIII/4, p. 581-587: Ex autographo Kaprinai, sub B. nro. CXXX. p. 249 sqq. Keresztúri I, p. 169 sqq.. (apud p. 587). Fejér preia grafia cu ‘ae-‘ din manuscrisul lui Kaprinai şi din Keresztúri, I.

69 DIR, C, veac XIV, voi. IV, p. 74-77: numai traducerea în limba română, făcută după textul latin transcris de Bunyitay; a se vedea observaţia făcută ibidem, p. 77: Textul latin la Bunyitay, II, p. 488- 491, nota 1 (publicat cu unele greşeli, omisiuni şi cu deosebiri în ortografia denumirilor geografice, VIII/4, p. 581-597); doc. de faß prezintă asemănări textuale cu actul dat de acelaşi episcop la 7 decembrie 1340 (textul latin la Hurmuzaki-Densuşianu, 1/1, p. 665-666; traducerea în limba rom. în DIR, C, veac XIV, voi. III, p. 550-552). Ar mai fi de semnalat nota critică referitoare la grafia termenului aestimatio în formula tradusă cu ‘după preţuirea unor bărbaţi cinstiţi’, Bunyitay: extimationem (sic!, s.n.); Fejér: aestimationem, ibidem, p. 76, nota 4.

70 Vezi comentariile lui Bunyitay dinaintea şi de după textul latinesc al documentului episcopal: Báthori András alapitó oklevelét, mely e nemű számos leveleink közöl egyedül kerüte ki az enyészetet, az eredetiből itt közöljük, mert Gánóczi, Katona s Keresztúri nem közlötték teljesen s hibátlanul, Bunyitay, II, nota 1, p. 488; şi: Eredetije hártyán ugyanazon egy kéz által írott két példányban van meg orsz. levélt, kincst. oszt. M.O.D.L. 3478 sz.; -mindkét példányon vörös selyemzsinóron függő pecsét van. Az egyik példány a szenvedett égési sérülések következtében igen csonka, a másik példány hátlapján szintén láthatók az égésnek némy nyomai, de teljesen és jól olvasható.

1 Anjoukori, VI, p. 318-319.

72 DIR, C, veac XIV, voi. IV, p. 144-145: numai traducerea în limba română după textul latin din Anjoukori, VI.

73 Ugyancsak Kont Miklós vajdának a nemes székeyekkel és szászokkal «in villa Bohnya» tartott közgyűlésen 1355. Jun. 12. Kiadott átiratából, melynek eredetije a N. Múzeumban őriztetik. Közli: Kovács N., apud Anjoukori, VI, p. 319. De fapt, avem de-a face cu trei transumpturi concentrice: actul vicevoievodului Ladislau din 10 iunie 1343 este cuprins în actul conventului din Cluj-Mănăştur din 3 iunie 1343, care la rîndul lui este cuprins în actul aceluiaşi vicevoievod din 15 mai 1343, deci toate trei actele au fost apoi cuprinse în actul emis de Nicolae Kont, voievodul Transilvaniei la 25 mai 1355. Este de semnalat că nu există diferenţe grafice în ceea ce priveşte termenul extimassent, care apare în actul conventului din Cluj-Mănăştur.