Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1999 (3. évfolyam, 1-2. szám)
Instrumenta
130 Vasile Rus 1.3.2 în lexiconul lui Blaise, familia de cuvinte legată de sfera preţuirii, a evaluării este reprezentată de: aestimaria, ‘estimation faite par le juge’; aestimatio, cu sensul de bază de ‘opinion’: termen tehnic din limbajul bisericesc, simţit ca opus ' lui fîdes\ Avem apoi termenul scolastic aestimativa, ‘considération’, ‘jugement’, substantiv provenit din forma feminină a adjectivului aestimativus, ‘d’estimation’, ‘d’opinion’; aestimator şi-a păstrat sensul antic de ‘taxateur’ (propriu-zis, cel care mergea înaintea colectorului pentru a evalua cuantumul taxelor). Alături de adjectivul aestimativus, despre care am văzut că avea o utilizare restrînsă, scolastică, este atestat la scriitorii eclesiastici şi aestimatorius, în sintagma jusjurandum aestimatorium, ‘serment qui atteste la quantité de dommages subis’, în fine, apar şi termenii aestimium şi aestimum, cu aceleaşi sensuri ca şi în Du Cange: Evaluation’ şi ‘impöt’, ‘taxation’8. în legătură cu existimo apare doar o simplă trimitere, fără nici o exemplificare, fapt care are darul de a ne pune în încurcătură: Extimo p<our> existimo9. Dar la existimo nu găsim vocea, ceea ce ne duce cu gîndul înapoi la Du Cange, unde am văzut precaritatea vocabulei, şi înainte, la documentele latineşti autohtone unde vom găsi o situaţie şi mai interesantă. 1.3.3 în lexiconul său, A. Bartal face referire mai degrabă la surse directe care ţin de Infima Latinitas mai degrabă decît de Media Latinitas. Cu atît mai preţioasă este referirea la Codex diplomaticus patrius, pentru că putem îmbogăţi familia de cuvinte a preţuirii cu adjectivul aestimalis, ‘in quo est aliquid pretii, pretiosus, carus’: ‘becses, drága’. In rest, face trimitere la Du Cange pentru a deduce sensul lui aestimare, ‘opinari’ din aestimatio, ‘opinio’, precum şi pentru aestimium, ‘aestimatio’. Restul termenilor, cum ar fi aestimabilitas (creat de părintele Szentiványi din Compania lui Iisus), aestimaticius, aestimatrix, ies din sfera discuţiei noastre fiind creaţi mai tîrziu, în afara perioadei care ne interesează.10 După cum se vede, termenii existimare, existimatio, existimator nu apar în glosarul lui A. Bartal, care foloseşte surse literare şi documentare aparţinătoare zonei noastre de investigaţie. 1.3.4 Tot pe surse literare şi documentare se bazează şi noul lexicon de latină medievală a Ungariei, care acoperă ca zonă de interes şi Transilvania, dar are ambiţii mai mari, după cum rezultă din judiciozitatea cu care sínt organizate vocile şi din corpus-ul foarte vast de documentare pe care îl foloseşte. Din păcate, nu am avut la dispoziţie fascicolele decît inclusiv pentru litera C, deci n-am putut vedea dacă există sau nu voci constituite pentru existimare, existimatio, existimator. (N.B! La ora când am conceput studiul). în ciuda acestui impediment, vom încerca Albert Blaise, Lexicon Latinitatis Medii Aevi, presertim ad res ecclesiasticas investigandas pertinens, p. 25, coi. 2 şi p. 26 col. 1, în ‘Corpus Christianorum. Continuatio medievalis’, Tumholti, Typographi Brepols Editores Pontificii MCMLXXV. 9 Blaise, op. cit., p.365, col. 2. 10 Glossarium mediae et infimae Latinitatis Regni Hungáriáé, iussu et auxiliis Academiae Litterarum Hungáriáé condidit Antonius Bartal, Budapestini, sumptibus Societatis Franckliniae anni MCMI (1901), p. 18, coi. 2.
