Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1999 (3. évfolyam, 1-2. szám)

Economie

Economi e

Enikő Rüsz-Fogarasi

în timpul evului mediu, localităţile Dej şi Ocna Dej, aflate în comitatul Solnoc-Dăbâca au fost două localităţi salinare importante, ambele având târguri specifice localităţilor miniere.

Ca aşezări salinare în sec. XIII-XV1, déstinul celor două localităţi este asemănător cu al celorlalte aşezări similare. Puterea centrală1 a acordat adesea privilegii colective pentru mai multe localităţi, ca de exemplu în 12912, când prevederile cuprinse în document se refereau atât la Ocna Dej, Sic, Cojocna, cât şi la Turda. Un alt exemplu semnificativ este actul din 6 decembrie 13753, care se referă la Ocna Sibiului, Ocna Dej, Sic, Turda şi Cojocna.

în ciuda numeroaselor privilegii obţinute de fiecare în parte, apropierea geografică a celor două aşezări, Dej şi Ocna Dej, a generat o concurenţă, din care Dejul a ieşit în cele din urmă învingător. în 1552 regele Ferdinand, printr-o poruncă4 adresată voievodului Transilvaniei, nominaliza ca aşezări ale cămării de sare localităţile Turda, Dej şi Cojocna, cu un statut specific egal, iar Ocna Dej a fost considerată doar ca aşezare rurală.

în demersul nostru de faţă, ţinând cont de apropierea celor două localităţi, Dej şi Ocna Dej, vom avea în vedere evoluţiile lor în paralel, în funcţie de privilegiile de a ţine târg obţinute de ambele.

în cazul aşezărilor miniere, fie ele salinare, aurifere sau argintifere, târgurile aveau o importanţă accentuată, deoarece ele asigurau preponderent cele necesare (îmbrăcăminte şi alimente) traiului pentru locuitori, ocupaţi cu precădere cu activităţile specifice acestei ramuri economice.

Data precisă a obţinerii dreptului de târg nu se cunoaşte nici cazul Dejului, nici în cel al Ocnei Dejului. Cert este că actul privilegial emis înainte de 23 iulie 12915 pentru Ocna Turzii de către Andrei al III-lea, acorda localităţii respective privilegiile avute de Ocna Dej, Sic şi Cojocna. Printre drepturile enumerate în act era şi scutirea de vamă pentru târgul săptămânal ţinut de vineri dimineaţa până sâmbătă seara. Ocna Dej a obţinut de la acelaşi Andrei al III-lea un act privilegial în 6 ianuarie 1291, dar care nu conţine referiri la dreptul de târg6. Totuşi se poate deduce că Ocna Dej era deja în posesia dreptului de târg săptămânal în momentul emiterii actului dat pentru Ocna Turzii.

Anul 1291 este bogat în reînnoiri de privilegii şi pentru Dej, dar ele nu au nici un indiciu clar, care să arate existenţa unui privilegiu de târg7. însă într-un

Târgurile Dejului în evul mediu

1 Enikő Rüsz-Fogarasi, Relaţiile aşezărilor urbane din Transilvania cu puterea centrală, în ActaMN, 1997/11, Cluj, 1998, p. 36-41.

2 Zsigmond Jakó, Erdélyi okmánytár, Budapest, 1997, p. 288-289.

3 Urkundenbuch, II, p. 349-440.

4 József Kádár, Szolnok-Doboka vármegye monográfiája, Dées, III, p. 223.

5 Jakó, op. cit, p. 289.

6 Ibidem, p. 282-283.

7 Ibidem, p. 283, 251, 204, 196.

Mediasvalia Transilvanica, tóm ni, 1999, nr.1-2.