Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1998 (2. évfolyam, 1. szám)
Stat
“Regnum Transilvanum” 123 veritabilă concurenţă, care va degenera în mult mai îndelungatul şi mai sângerosul război civil din 1265-1267. Desfăşurarea acestui război poate fi reconstituită cu destulă precizie pe baza documentelor ulterioare, prin care Ştefan îi răsplătea cu dărnicie pe aceia care-i rămăseseră credincioşi în acele momente dificile. Intr-o primă etapă, regele Bela a numit un voievod al Transilvaniei, în persoana lui Ladislau, care, cu o armată alcătuită în mare parte din cumani, a pătruns în această provincie, încercând să îl înlăture pe Nicolae, voievodul rămas fidel lui Ştefan. Această expediţie a fost înfrântă de tânărul rege20, probabil sub zidurile Devei21. El a fost însă obligat, aproape imediat, să facă faţă alteia, mult mai ameninţătoare, aflate sub comanda comitelui palatin Laurenţiu, fiul lui Kémény. Suferind, probabil, unele înfrângeri, Ştefan a fost nevoit să se refugieze în puternica cetate Codlea, unde va întâmpina asediul armatelor fidele tatălui său. Primind un sprijin eficient din partea susţinătorilor săi, Ştefan a reuşit să depăşească aceste momente dificile, învingându-1 şi luându-1 prizonier pe Laurenţiu într-o bătălie desfăşurată sub zidurile cetăţii22. Asediul de la Codlea a reprezentat o adevărată probă a fidelităţii multora dintre credincioşii săi, pe care Ştefan nu a uitat să-i răsplătească în momentul în care soarta i-a surâs din nou. După înfrângerea lui Laurenţiu Kémény şi a fratelui său, Conrad, Ştefan a repurtat o altă victorie împotriva lui Emey, numit de Bela al IV-lea în demnitatea de ”ban” al Transilvaniei23, pentru a învinge, în cele din urmă, în bătălia decisivă (bellum generale) de la Ilsaszeg, armata cea mare (exercitus generalis) a regatului, pusă sub comanda noului comite palatin Henric, care va fi şi el luat prizonier24. în această bătălie, armata lui Ştefan a fost comandată de banul Micud, fiul comitelui Micud25. în perioada cea mai dificilă a acestui război, Ştefan intrase în tratative cu Tătarii şi cu alte puteri vecine, în cursul cărora se făcuse remarcat Ponith, corniţele de Dăbâca, atât prin calităţile sale diplomatice cât şi prin sumele de bani pe care le-a pus la dispoziţia tânărului rege26. Pacea încheiată între cei doi regi, tatăl şi fiul, în 1267, a fost însoţită şi de un privilegiu general acordat nobilimii de către ambii suverani27. Potrivit prevederilor acesteia, vechii militari şi oamenii liberi din serviciul cetăţilor erau ridicaţi la condiţia nobiliară; nobilii şi oamenii acestora erau scutiţi de toate dările, plăţile, rechiziţiile sau găzduirile datorate anterior regelui şi oamenilor săi; nici un nobil nu mai putea fi arestat şi ţinut prizonier de către rege, iar averea lui nu putea fi sechestrată decât după judecarea acestuia de către adunarea baronilor; 20 DIR, C, Xm/n (1251-1300), doc. 84, p. 94-95, 1267; I. Szentpétery, Registru regum stirpis arpadianae critico-diplomatica, n, Budapest, 1943, doc. 1869. 21 DIR, C. Xm/n, doc. 108, p. 118-119; Zimmermann-Wemer, I, p. 105. 22 DIR, C, Xm/n, doc. 82, p. 91-92; doc. 84, p. 94-95; doc. 86, p. 96-97; doc. 95, p.101-103; doc. 96, p. 103-105; doc. 97, p. 105-106, etc. 23 DIR,C,xm/n, doc. 100, p. 108-110. 24 DIR, C, xm/n. doc. 84, p. 94-95; doc. 85, p. 96; doc. 86, p. 96-97; doc. 95, p. 101-103; doc. 97, p.105-106; doc. 99, p. 107-108; doc. 100, p. 108-110 etc. ■5 DIR, C, Xm/n, doc. 111, p. 121-122; Hurmuzaki-Densuşianu, 1/1, p. 344-345. 26 DIR, C, xm/n, doc. 100, p. 108-110. 27 DIR, C, xm/n, doc. 83, p. 92-94.
