Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1998 (2. évfolyam, 1. szám)
Stat
'Regnum Transilvanum 119 această stare de lucruri se referea papa Inocenţiu al IV-lea la 22 Iulie 12435, atunci când scria: "...după cum am aflat cu mirare, chiar în timpul prezenţei Tătarilor şi după retragerea acestora, unii s-au năpustit cu duşmănie asupra regatului însuşi, pustiind prin foc bunurile multora, trecându-i prin sabie, nu fără nelegiuiri vădite împotriva Celui Răstignit." Ilustrând starea de anarhie ce caracteriza teritoriile răsăritene ale Ungariei, acest document pontifical avea ca sursă de inspiraţie, după toate probabilităţile, informaţiile furnizate de către trimişii episcopului Benedict al Oradiei care, în ziua de 11 iulie a aceluiaşi an obţinuseră din partea Papei aprobarea transferului acestuia în scaunul episcopal vacant de Győr6. însuşi acest exod al înalţilor demnitari eclesiastici către episcopatele mai liniştite din vestul Ungariei (în noiembrie 1243, un arhidiacon din episcopia Oradiei îşi solicita transferul la Sopron7; la 7 septembrie 1245, după moartea lui Benedict, va fi rândul episcopului Artulf al Transilvaniei, de puţin timp instalat în funcţie, să îşi solicite transferul la Győr, fiind susţinut în iniţiativa sa de regele însuşi8) constituie un indiciu relevant al situaţiei dificile din regiune. Suntem, desigur, îndreptăţiţi să presupunem că nici chiar în perioadele în care îşi ocupau, nominal, funcţiile încredinţate, aceşti prelaţi nu erau, în realitate, prezenţi în mod permanent în provinciile lor, administrarea a ceea ce se mai putea administra fiind lăsată în seama unor personaje de rang inferior. Unii dintre aceşti oameni care nu părăsiseră provincia au ştiut să îşi condiţioneze serviciile de obţinerea unor concesii care puteau constitui baza de plecare a unei viitoare prosperităţi. La 22 februarie 1245, în timpul Conciliului de la Lyon, papa Inocenţiu al IV-lea îi îngăduia lui Theodoric, preot în Sebeş şi canonic de Sibiu, ale cărui venituri fuseseră ’’nimicite de furia tătarilor”9, să primească încă o parohie pe lângă aceea pe care o deţinea. Nu trebuie să considerăm că acest caz constituia o excepţie. Theodoric solicitase, probabil, încuviinţarea Papei mai ales datorită faptului că participarea sa la Conciliul lyonez îi oferise şansa de a se afla în preajma acestuia. Confraţii săi transilvăneni care nu au fost la fel de norocoşi vor fi manifestat, însă, o mult mai puţin pronunţată dorinţă de a intra în legalitate, continuând să încaseze venituri eclesiastice suplimentare din numeroasele parohii devenite vacante în urma invaziei mongole. Abuzurile, ilegalităţile, acaparările de proprietăţi pe baza dreptului forţei erau cu atât mai frecvente în rândurile laicilor. în lipsa unor autorităţi administrative şi judiciare eficiente, Transilvania a devenit o provincie dominată de cei puternici, care acţionau mai mult sau mai puţin în numele regelui, dar întotdeauna în interesul lor personal. S-au format acum noi averi, s-a ridicat, în urma unor confruntări dure, o nouă elită locală, care va dori să aibă un cuvânt de 5 DIR, C, I, doc. 277, p. 324; A. Theiner, Vetera monumenta historica Hungáriám sacram illustrantia (în continuare: Theiner), voi. I, Roma, 1859, p. 188. 6 DIR, C, I, doc. 276, p. 324; G. Fejér, Codex diplomatics Hungáriáé ecclesiastics ac civilis, Buda, voi. IV, l,p. 280-281. 7 DIR, C, I, doc. 278, p. 325; Theiner, I, p. 188-189. 8 DIR, C, I, doc. 281, p. 326-327; Theiner, I, p. 229, cu datarea greşită (1254). 9 DIR, C, I, doc. 280, p. 326; Zimmermann-Werner, Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen (în conţinu arc.Zimme unarm-Werner), Sibiu, voi. I, 1892, p. 71-72.
