Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1997 (1. évfolyam, 1-2. szám)
Elite
Aleşii nobilimii române din perioada 1440-1514 93 jumătate şi părţi în alte trei21. Cândeştii sunt primii nobili români din Haţeg care au reuşit, încă în vremea lui lancu, prin privilegii repetate, să-şi degreveze posesiunile de toate obligaţiile de sorginte cnezială (cens cnezial, cincizecime etc.) şi să le transforme în proprietăţi nobiliare depline. La 1462 au obţinut şi imunitatea juridică, cu alte cuvinte "dreptul paloşului". La moşiile părinteşti amintite mai trebuie să adăugăm posesiunile dobândite de fiecare în parte, mai ales de Mihai fiul lui Ladislau şi de fiul său Ladislau Kendefi, deosebit de activi pe acest teren, pomenita vamă de la Poarta de Fier, târgul de Sântămăria Orlea şi vama târgului Haţeg, posesiunile din depresiunea Jiurilor, veniturile din zlătărit ş.a. Dintr-un inventar din secolul trecut rezultă că în arhiva familiei se păstrau 83 de acte dinainte de anul 150022, ceea ce reprezintă iarăşi un record absolut în rândul familiilor nobile româneşti. Puterea familiei este subliniată şi prin construirea cetăţii de la Colţ pe moşia Râu de Mori - Suseni, la care se adăuga cetatea Haţegului (azi la Subcetate), pe care şi-o însuşesc ca pe un simplu "turn", înşelând practic pe regele Matia. Ei au fost şi ctitori remarcabili: o biserica de zid chiar în Râu de Mori şi o mănăstire câţiva kilometri în amonte pe valea Râuşorului sub cetatea Colţ. Au rectitorit vechea biserica de la Sântămăria Orlea, iar loan Cândreş este fondatorul unei capele catolice la Hust, unde rezida în calitate de comite de Maramureş şi castelan. La Râu de Mori Mihai Kendefi (Michael Kendeffy de Malomwyz) participa între fruntaşi (proceres) la Dieta ungară din primăvara anului 1492 şi este pomenit ca asesor jurat la tribunalul voievodal în anul 1499, ceea ce reflecta poziţia preeminentă a Cândeştilor în rândul nobilimii din comitatul Hunedoara şi chiar din Transilvania. 5. Cândreş de Râu de Mori (Kenderes, Kenderessy de Malomwyz). Serviciul îndelungat al lui loan Cândreş în părţile nord-vestice ale Transilvaniei: comite al Maramureşului (1445-1449), al Beregului şi Ugocei (1449-1455) şi căsătoria cu sătmăreanca Elena de Cehăluţ l-au legat definitiv de acele părţi. El îşi stabilea reşedinţa în localitatea Varsan din comitatul Satu Mare şi îşi constituia, mai ales prin cumpărări şi zălogiri, un domeniu destul de întins, în cuprinsul comitatelor Satu Mare, Sabolciu, Ugocea, Bereg şi Zemplin. Concomitent şi-a păstrat şi partea din posesiunile haţegane, pe care le administra printr-un provizor nobil aflat la curtea sa din Râu de Mori. în această funcţie se găsea în preajma anului 1500 nobilul loan More de Zeicani (Pâclişa). loan Cândreş a făcut parte dintre veteranii lui lancu de Hunedoara, alăturându-se fără rezerve domniei fiului său ajuns pe tron, în calitate de comandant militar şi de consilier. Cât de mult a 21 Dl. 30490; Hurmuzaki-Densuşianu, 11/2, 334, p. 378-379, mandatul regelui Vladislav II din 1 iulie 1496, Buda, de punere a aleşilor Mihai Kendefi şi Petru Kenderesy în stăpânirea posesiunilor Râu de Mori, Suseni, Gureni, Ostrovel, Nucşoara, Ohaba-Sibişel, Valea Dâljii, şi Federi, a jumătăţii posesiunilor Ponor, Baru, Cârneşti, Pâclişa, Unciuc, Sânpetru şi Reea şi în părţile lor din Poieni, Galaţi şi Fizeşti, pentru faptele lor de credinţă. 22 Rusu, Cândeştii, p.557.
