Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1997 (1. évfolyam, 1-2. szám)
Elite
Un privilegiu regal solemn de la 1366 şi implicaţiile sale 77 dacă nobilimea cere regelui ajutorul pentru nimicirea răufăcătorilor români din Transilvania, cum s-a văzut, nu se putea ca suveranul să ceară nobilimii sprijin în acelaşi scop; este clar că regele are nevoie de sprijinul nobilimii ardelene pentru nimicirea altor inamici “nesupuşi şi rebeli”; de altminteri, cei vizaţi în Transilvania nu erau “infidelii” regelui, ci autori de fapte reprobabile faţă de nobilime. Prin urmare, “rebelii” vizaţi aici de rege nu puteau fi românii din Transilvania. Atunci despre ce fel de “rebeli” poate fi vorba? Documentul nu spune, deşi s-a văzut în formula “acele părţi” o trimitere directă la Ţara Românească şi Moldova. însă împrejurările istorice ale emiterii actului pot spune mai multe: la 28 iunie 1366, regele Ludovic se afla în Transilvania (venise din aprilie, acelaşi an) şi urma să mai stea acolo până în octombrie 1366; în cele şase luni de şedere în Transilvania, suveranul a răspuns apelului nobilimii, conferindu-i acesteia instrumentul juridic de stârpire a răufăcătorilor, “mai precis români” şi a făcut un considerabil efort de readucere a ascultare a ţărilor române extracarpatice. în 1365- 1366, cele două principate româneşti s-au aflat concomitent în conflict cu Regatul Ungariei, care a ridicat oşti şi a organizat din Transilvania campanii pentru pedepsirea “rebelilor”17. în aceste circumstanţe, este firesc să presupunem că regele voia ajutorul nobilimii pentru nimicirea “infidelilor” din Moldova şi Ţara Românească şi nu din altă parte. De altfel, documentul mai oferă un indiciu în acelaşi sens: “pomeniţii nobili” transilvani sunt îndatoraţi să stea în ajutor, pe lângă rege, numai acelor locţiitori ai săi rezidenţi în Transilvania (voievodul şi vicevoievodul); or Regatul Ungariei nu avea dinspre Transilvania hotare decât cu Ţările Române, care tocmai atunci erau “răzvrătite” sau “rebele”. Astfel, regele ajuta juridic nobilimea la “nimicirea” răufăcătorilor români din Transilvania, iar nobilimea îl sprijinea militar pe rege pentru “nimicirea” infidelilor români din afara Carpaţilor. Oficialităţile regale şi cele transilvănene vedeau o legătură, o corelaţie între românii cuprinşi în Ungaria şi cei care trăiau în statele lor libere, fiind priviţi, şi unii şi alţii, cu ostilitate. Să vedem cum s-a ajuns la această situaţie. 5. Contextul intern şi extern al emiterii documentului. Politica regelui Ludovic I faţă de stările transilvănene şi faţă de români Şederea timp de şase luni a regelui Ludovic I în Transilvania şi măsurile luate cu acest prilej au reprezentat un moment de turnură pentru evoluţia voievodatului. în interior, regele a voit câştigarea de partea puterii centrale a grupurilor privilegiate, a oraşelor şi a bisericii, precum şi uniformizarea structurilor 17 Şerban Papacostea, op. cit., p. 53-55, 85.
