Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1997 (1. évfolyam, 1-2. szám)
Elite
70 Ioan-Aurel Pop (privilégium maius). Documentul din 28 iunie 1366 răspunde pe deplin, cum s-a văzut, tuturor acestor criterii şi, prin urmare, el reprezintă, fără nici un dubiu, cea mai înaltă formă de diplomă regală ce se putea emite în Ungaria acelei vremi, de către cel mai important personaj din regat. De aceea, şi dispoziţiile cuprinse în acest înscris se bucurau de cel mai mare prestigiu şi suprema autoritate, ele trebuind aduse Ia îndeplinire, cel puţin la modul teoretic, în chip indiscutabil. Documentul aflat în atenţie cuprinde o decizie sau o hotărâre regală, ceea ce îl plasează în rândul acelor decreta, curente în Ungaria medievală, numai că nu este o hotărâre generală, la nivelul întregii ţări, ci una zonală, cu referire exclusivă la Transilvania. Sub aspect formal însă, în ciuda ariei mai restrânse de acţiune, documentul este identic acelor “decrete” menţionate mai sus, care în evul mediu ţineau, într-un anumit fel, locul legilor apărute în epoca modernă. 2. Conţinutul documentului Mult mai important decât forma este însă conţinutul acestui privilegiu din 1366. In ciuda formulelor generale şi a exprimării perifrastice, se vede clar că documentul a fost emis la cererea “tuturor nobililor ţării noastre Transilvania” {universi nobiles terre nostre Transilvane), care s-au plâns suveranului “ţării” lor că suferă “zi de zi nenumărate neajunsuri din partea semeţei viclenii a tot felul de făcători de rele, mai ales români, aflători în acea ţară a noastră, şi din cauza felului lor [al românilor] de a fi şi de a se purta fără astâmpăr”. Ca urmare, regele dă “acestor nobili credincioşi ai noştri şi ai ţării noastre Transilvania” dreptul la o procedură specială “pentru a stârpi şi a nimici din pomenita ţară [Transilvania] pe făcătorii de rele de orice naţiune, mai precis pe români”. In continuare, se detaliază procedura juridică acordată de rege nobilimii transilvănene în vederea “stârpirii” făcătorilor de rele, în speţă români. însă, aparent, documentul se referă la aspecte generale: I. Procedura dejudecată II. Modul de aplicare a pedepselor celor judecaţi şi condamnaţi III. Competenţele forurilor de judecată din Transilvania în cauze nobiliare IV. Scutirea nobililor şi a moşiilor lor de venitul cămării V. Taxe pentru oamenii de mărturie capitulări şi conventuali şi pentru documentele emise de locurile de adeverire VI. Garantarea perpetuă de către rege a vechii libertăţi a nobililor. După ce subliniază nemulţumirea nobililor faţă de făcătorii de rele, mai ales români şi după ce relevă soluţia de stârpire a lor, documentul detaliază astfel:
