Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1997 (1. évfolyam, 1-2. szám)
Recenzii
158 Recenzii Paul Niedermaier, Der mittelalterliche Städtebau in Siebenbürgen, im Banat und im Kreischgebiet. Teil I. Die Entwicklung vom Anbeginn bis 1241, Gundelsheim, Arbeitskreis für Siebenbürgische Landeskund Heidelberg, 1996, 324 p. Ceea ce Paul Niedermaier ne prezintă, în prelungirea preocupărilor domniei sale de urbanism medieval, este, trebuie să o recunoaştem dintru-nceput, o lucrare cel puţin ciudată. Prima surpriză o constituie însăşi titlul: oraşe construite până la invazia tătară din 1241, pe teritoriul transilvan ! Oricât am fi de îngăduitori cu ipoteza existenţei lor, ori cu premise urbane, mai mult ori mai puţin consistente, am rămâne totuşi stupefiaţi să constatăm că acest lucru a ajuns să se transforme intr-o construcţie istorică de o asemenea dimensiune. Chiar dacă, cu acest prilej, autorul nu mai poate face abstracţie de arheologia medievală - aşa cum a procedat consecvent până acum, în toate lucrările publicate - o face într-un fel surprinzător, neconform cu orice practică ştiinţifică. Anume, arheologia medievală rămâne, pentru Paul Niedermaier, doar atunci valabilă când pare a-i conveni, legată fiind de teoria dezvoltării urbane pe baza loturilor de case şi monumente identificate în hărţile secolului al XVlII-lea. Cu alte cuvinte, toate începuturile viitoarelor oraşe din Transilvania şi vecinătăţi ei, din preajma începutului de mileniu II, sunt deduse din hărţile de care vorbeam, tară ca ele să aibă vreo cronologie fină, verificată din alte surse istorice. Dar, în lipsa acută a documentelor scrise, tipică pentru perioada istorică abordată, şansa ţinea doar de documentele arheologice. Ceea ce rezultă din metodologia unilaterală arătată este aproape de necrezut: reconstituirile grafice ale oraşelor Timişoara (1240) (p.91), Cluj (1241) (p. 139), Oradea (1240) (p. 154), Alba Iulia (1240) (p. 160), Cenad (p. 165), Sibiu (1200 şi 1240) (p.206 şi p.259), Sebeş (1240) (p.222), Rîşnov (în jurul lui 1215) (p.244), Cisnădie (în jurul lui 1225 şi 1240) (p.251 şi p.253), Codlea (1240) (p.255). Acelaşi cititor înmărmurit, poate vedea pe aceste reconstituiri ziduri de fortificaţii, biserici, mănăstiri, străzi, turnuri-locuiţă, case şi grădini, şi alte amenajări. Să vedem doar câteva exemple. Primul, Clujul, este considerat întemeiat ca oraş pe locul unui castru roman (inexistent !, corect oraş), deja la sfârşitul secolului al XII-lea. Singurul şi probabil cel mai puternic argument al autorului, în favoarea acestei opinii este instalarea benedictinilor la Cluj-Mănăştur, prima cetate medievală, eveniment echivalând cu dezafectarea cetăţii respective. Autorul cunoaşte câteva eclave de locuire anterioare anului 1240, care, din punct de vedere arheologic, nu sunt confirmate. In schimb, nu i s-a părut ciudată plasarea bisericii parohiale în afara zidurilor presupusei fortificaţii de la începutul secolului al XlII-lea, împreună cu apariţia, sincronă, a unui cimitir, în interiorul incintei. Oradea pare a fi reconstituită primordial după stampe de la sfârşitul secolului al XVI-lea şi altele din secolul al XVII-lea. Cine este familiarizat cu istoria oraşului, constată însă că se foloseşte reconstituirea, foarte fantezistă, a lui Gyalokay J., de la începutul secolului nostru. După sinteza menţionatelor izvoare, cetatea episcopală are două incinte de piatră, cu două turnuri, o capelă pe lângă biserica catedrală şi clădiri răzleţe. Fortificaţiile care apar în jurul oraşului, desenate la sfârşitul secolului al XVI-lea, sunt transferate, fără nici cel mai mic temei, Olosigului de după 1241. Imaginea corectă, încă foarte parţială, a Oradiei, a început să fie redată după şapte ani de cercetări arheologice sistematice. Trebuie să o scriem că, din păcate, nimic din ipotezele arhitectonice ale domnului Niedermaier nu se confirmă prin ele. Cenadul, cu două planuri cunoscute de la sfârşitul secolului al XVII- lea, are, în acest volum, toate clădirile aflate atunci în ruină moştenite din perioada anterioară tătarilor ! La Timişoara se vorbeşte, din nou, despre un castru roman preluat în
