Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1997 (1. évfolyam, 1-2. szám)
Recenzii
Recenzii 153 Clarificările conceptuale referitoare la delimitarea în spaţiu şi timp, la tipologia actelor ce trebuie incluse şi la modul de prezentare completează imaginea acestui proiect ambiţios. Desigur că proiectul cercetătorului transilvănean este remarcabil. Este un proiect mai mult decât necesar pentru istoriografia Transilvaniei. Nici o istorie a Transilvaniei voievodale nu se poate impune până ce nu sunt cunoscute toate izvoarele. Până atunci orice sinteză de istorie a voievodatului Transilvaniei nu poate depăşi nivelul compilaţiei şi riscă să fie denaturată. Chiar dacă autorul deplânge faptul că istoricii celor trei etnii transilvănene au tratat istoria Transilvaniei ca pe istoria lor proprie, domnia sa urinează aceeaşi cale: “Iată că ... după o întrerupere de aproape 100 de ani, a reînviat publicarea maghiară transilvană a izvoarelor istorice medievale. Menirea şi răspunderea acesteia în cercetarea istorică din România, după epuizarea contribuţilor săseşti, a crescut în mod deosebit. Iar viitorul ei va depinde, pe lângă posibilităţile, nivelul şi organizarea cercetării ştiinţifice din Románia, de reuşita reînnoirii efectivului ei personal, dacă va rămâne şi pe mai departe în ştiinţa istorică a ţării sale reprezentant al metodelor moderne de cercetare şi de străduinţele editoriale demne de materialul diplomatic latinesc''1 (p. 57). Se pare că autorul exclude un posibil aport românesc. Deşi aceeaşi criză care există în medievistica românească se manifestă şi în cea maghiară, indiferent de patria ei! Cercetătorul maghiar face o evaluare cantitativă a diplomelor care s-ar mai putea păstra în prezent din perioada de până la 1542, referitoare la Transilvania istorică: circa 30 000 - 35 000 de texte. Este relevant tonul cu care se afirmă posibilitatea editării acestor documente: “Nu este de o asemenea dimensiune încât să nu putem face faţă la publicarea lui, dar e destul de bogat ca explorarea sa să poată da un avânt medievisticii maghiare în ansamblu" (p. 38). Suntem perfect de acord cu afirmaţia domniei sale şi ne bucură optimismul, care desigur se bazează pe vasta experienţă pe care o deţine. Dar partea a doua a aserţiunii ne obligă să-l întrebăm de ce mai deplânge în istoricul editării documentelor transilvănene, pe care îl realizează remarcabil, faptul că cercetătorii maghiari, români şi germani au identificat fiecare istoria Transilvaniei cu propriul trecut (p. 49) dacă se circumscrie aceleiaşi orientări? Pentru că impozantul proiect pe care îl iniţiază este important pentru toţi cercetătorii interesaţi de istoria Transilvaniei, indiferent de apartenenţa etnică şi opţiunea politică! Iniţiativa şi realizarea d-lui Jakó este deosebit de importantă şi pentru istoriografia română. în primul rând retrospectiva contribuţiei româneşti la editarea diplomelor Transilvaniei medievale relevă anostitatea ei. Chiar şi acea scânteie care a apărut la sfârşitul epocii ceauşiste prin publicarea documentelor haţegane se pare că a pălit. Din altă perspectivă, probleme rămân în continuare pentru istoricii români, care vor trebui să înveţe limba maghiară pentru a înţelege regestele seriei d-lui Jakó. Căci din partea română iniţiativele în domeniu se mai lasă aşteptate. Oricum, proiectul reputatului cercetător maghiar este mai mult decât necesar pentru cercetarea istoriei Transilvaniei. Este impozant, dar cu şanse de reuşită. Experienţa pe care o deţine autorul ar fi cea mai bună şcoală pentru orice medievist înclinat spre cercetarea medievisticii transilvănene. Proiectul ar da un avânt deosebit nu numai medievisticii maghiare, ci şi celei româneşti, la fel de interesată în editarea izvoarelor Transilvaniei. Marius Diaconescu
