Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1997 (1. évfolyam, 1-2. szám)
Elite
108 loan Drágán confirma cu titlu veşnic în anul 1451 credinciosului său Moga de Hălmagiu şi fiilor săi Mihai şi Alexandru voievodatul (wayuodatum de) Capâlnei, Hălmagiului şi Băiţei din comitatul Zarand, pe care îl stăpâneau din vechime97. Moga este urmaşul voievodului hălmagean Biborţ, pomenit la 1359. Familia a fost confirmată mai devreme ca nobilă, era foarte înstărită, dispunea, la rândul său de familiari. Voievodatul său este vechea instituţie românească, oficializată, pe domeniul cetăţii Şiria, care fusese confiscat de către Iancu după 1448 de la Gheorghe Brancovici. Afirmarea familiei Moga sub Iancu de Hunedoara se explică şi prin legăturile lor de rudenie98 99 100 101. 26. More de Lupşa {More de Lupsa). Alexe More este primul din cunoscuta familie de pe valea Arieşutui menţionat ca "ales", în calitatea sa de castelan de Diósgyőr, între anii 1505-1508". Familia sa, după ce a pierdut în justiţie, la 1487, cele două Lupşa, în favoarea "oaspeţilor" din Baia de Arieş, s-a relansat prin cumpărarea altor moşii în comitatele Turda şi Cluj, cu bani acumulaţi probabil din exploatări aurifere, prin căsătorii şi prin slujbe în garnizoanele sudice şi ca familiari ai unor mari demnitari. Andrei More de Lupşa vindea în aprilie 1516 în faţa conventului din Cluj-Mănăştur mai multe posesiuni din Croaţia unui croat“1". 27. Ştefan Olahus de Sibiu (Stephanus Olahus de Cibinio). Tatăl umanistului Nicolae Olahus, rudă a Corvineştilor, refugiat politic din Ţara Românească, a locuit o perioadă în Sibiu, unde i s-au născut şi cei patru copii. Naturalizat ca nobil, a obţinut mai multe moşii în comitatele Târnava şi Alba. In anul 1501 îl întâlnim în funcţia de cămăraş al cămării de sare de la Turda, aducătoare de venituri importante, iar în intervalul 1504-1520 a fost jude regesc al Orăştiei (egregius Stephanus Oláh judex regius civitatis Zazwaras), într-un oraş "săsesc" şi un scaun, în care românii erau dintotdeauna majoritari"". Exista o categorie de fruntaşi ai nobilimii, în care intrau dregători de rang secund, locţiitori, care, deşi nu sunt menţionaţi de obicei ca egregii, se aflau în imediata apropiere a acestui nivel. Ei erau, de regulă, familiari ai dregătorilor, din rândul familiilor fruntaşe ale comitatelor. Uneori, între aceştia şi unii dintre cei citaţi mai sus, nu exista nici o deosebire de funcţie sau de avere şi avem convingerea ca în multe cazuri lipsa menţiunii exprese a calificativului în cauză este doar un accident al selecţiei întâmplătoare a documentelor istorice care ne-au parvenit. Din rândul aulici-Xor evidenţiem pe Cândreş de Sălaşu, familiar al lui 97 Márki, op.cit., p.501; Pascu, Voievodatul Transilvaniei, III, p.523-524. 98 Limpezite recent de către A. A. Rusu, Un proces de moştenire din anul 1426 pentru stăpâniri la Grădişte (Sarmizegetusa) şi implicaţiile lui în Hunedoara şi Zarand, în Ziridava, XVIII, p.91-99. 99 Csánki, I, p.758. 100 Jakó, II, 3604. 101 Csánki, V, p.763; Hurmuzaki-Densuşianu, II/2, p.520; - I.S. Firu, C. Albu, Umanistul Nicolaus Olahus (Nicolaie Românul) (1493-1568), Texte alese, Bucureşti, Edit. Ştiinţifică, 1968, p.49-51.
