Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1997 (1. évfolyam, 1-2. szám)
Elite
106 loan Drágán pe orice front şi cu orice arme pare raţiunea sa de existenţă. Dolhenii au stăpânit în Bereg posesiunile Şarcad, Macaria şi Romanpatak, mai depărtate de reşedinţa de la Dolha şi expuse vexaţiunilor castelanilor din Muncaciu, pe care Ambrozie reuşea să le schimbe cu două posesiuni din vecinătate Cuşniţa şi Rotunda. Pe acestea, împreună cu Dolha, Zadnia, Bronca şi Polonia, situate toate pe valea superioara a Bârjavei, reuşea să le treacă, cu acordul regelui Ladislau V, de la comitatul Bereg la Maramureş. Aici a mai stăpânit cu titlu ereditar la Rozavlea, Lunca, Strâmtura şi Poienile Şieului, sau ca danie, la Cuhea, Moisei ş.a. A cumpărat în Bereg Boureni (Ekermezew), Călăceni, Ripinea şi între Ape (Vizkewz). Ambrozie de Dolha avea familiari nobili, precum Simion de Bocicoi şi, caz unic în rândurile nobilimii române, dispunea de un preot de curţe pe nume Bricciu. Catolicismul familiei, puţin răspândit în Maramureş, nu cobora în timp însă mai departe de tatăl său, primul care a exercitat funcţii oficiale. în ce priveşte căsătoriile, Dolhenii s-au orientat înspre familii de nivel similar, din afara Maramureşului, din Satu Mare îndeosebi (Dorolţu, Cărei) şi neromâneşti. Fiul său Petru de Dolha (Dolhay) a intrat de tânăr la curtea regală, fiind menţionat între 1490-1501 în calitate de curtean, vicecomis între 1503-1510 şi cămăraş între 1513-1518. Poziţia şi meritele i-au adus mai multe danii regale, iar banii i-au sporit de asemenea domeniul. 23. Mihai Tatul de Ialova (Michaelis filius Thathwl de Irholcz) apare doar în doua documente ca egregius. Primul, din 3 iunie 1448, emis de Iancu de Hunedoara, prin care primea ca donaţie, împreună cu fratele său Bogdan, pentru meritele lor ostăşeşti, posesiunile Crăciuneşti, Bocicoiu şi Lunca88. Al doilea, din 17 februarie 1457, de la Ladislau V, prin care i se donau posesiunile Iapa şi Sarasău89 90. El apare ca fruntaş al nobilimii maramureşene încă din anul 1444, când regele Vladislav I acordă nobililor din 19 localităţi din Maramureş jurisdicţie deplină asupra supuşilor lor neposesionaţi din tot cuprinsul regatului911. Mihai Tatul s-a pus în slujba regelui Matia, de la care a obţinut confirmarea posesiunilor sale chiar în mai 1458, printr-un privilegiu91. După 1473 îl găsim cu reşedinţa la Criva (Thatul de Kirva, - de Taraskewz) şi Crăciuneşti, opunându-se cu alţi maramureşeni pretenţiilor familiei Dragffy de a reocupa moşiile strămoşeşti92. Calificativul de egregius este legat probabil de o funcţie militară sau administrativă din timpul lui Iancu de Hunedoara sau, poate, de statutul de familiar al acestuia, despre care însă nu avem menţiuni documentare. 88 Mihályi, 196. 89 Ibidem, 232. 90 Este singurul numit personal în privilegiul din 30 martie 1444, Buda (Dl. 62826, pe care ni l-a împărtăşit cu bunăvoinţă colegul M. Diaconescu). 91 Ibidem, 239,240. 92 Ibidem, 300, 319.
