Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1997 (1. évfolyam, 1-2. szám)
Elite
102 loan Drágán înrudiţi şi cu Dejeştii de Timişel, un Nicolae de Bizere, pe care nu l-am putu încă identifica, fiind menţionat ca frate de tată al lui Petru Dej. 15. Cérna (de Chorna, Charnay). Cernenii s-au ridicat din districtul Mehadiei în prima jumătate a secolului al XV-lea, dintr-o familie anonimă, despre care nu avem date mai devreme de 1402. Fraţii Mihai şi Vasile (Blasius), fiii lui Stoian de Cérna, s-au distins în serviciul banului de Severin, Iancu de Hunedoara, fiind răsplătiţi, alături de fraţii Muşina de Densuş şi Nicolae de Bizere, cu moşiile Recaş şi Zegehaza, ale desherentului Stanislav de Recaş. între anii 1447-1454 cei doi fraţi îndeplineau funcţia efectivă de bani ai Severinului, în slujba lui lancu. Ei apar în acte ca bani, în realitate sunt însă vicebani59, familiari ai guvernatorului, fiind calificaţi doar ca egregii şi nu ca magnifici şi socotiţi între baroni, cum fuseseră, de pildă, fraţii Hunedoreni în aceasta funcţie. Ei au stăpânit de asemenea trei pătrimi din cetatea Drencova, cu domeniul său, în temeiul unei danii a regelui Albert60. După afirmarea de Ia mijlocul secolului familia a recăzut într-un relativ anonimat, neputând să se ridice la puterea celor menţionate mai sus. Urmaşii lui Vasile de Cérna - un Mihai Charnay - sunt înregistraţi la Recaş în Timiş şi Ilia în comitatul Hunedoara la finele secolului. 16. Danciu Caransebeş (Danch de Sebeş). Petru Danciu de Caransebeş, (vice)ban în perioada anilor 1452-1454, alături de Mihai de Cérna, după dispariţia fratelui său Vasile, pare să fie originar chiar din oraé. Nu-i cunoaştem înaintaşii; în schimb, un loan Danciu, fiu sau rudă, apare în anul 1474 ca jurat în scaunul orăşenesc61. 17. Gărlişteanu de Gârlişte (de Gerlesthe, Gerlesthe(n)y). Apariţia lui lacob Gârlişteanu, viceban la Iaiţa între anii 141-1487, o vreme colaborator al lui Ladislau Ficior, apoi ca glorios ban al Severinului vreme de 15 ani (1494-1508) părea până acum mai degrabă meteorică, având în vedere faptul cő reconstituirea genealogică a familiei ridica mari dificultăţi. Căutând identitatea unui curtean din anul 1433 Ştefan Olahus fiul lui Stanciul de Radeteşti62, am găsit că aşezarea respectivă figurează între posesiunile Gârliştenilor din a doua jumătate a secolului, iar acest Ştefan credem ca este identic cu Ştefan fiul lui Sebastian (!? - inexistent în onomastica română la acea dată; recte: Stanciu), menţionat la anul 1410. în felul acesta, evoluţiile acestei familii din districtul Almăj devin mai coerente. Domeniul familiei nu pare să fi fost prea întins. La 25 februarie 1484 regele îl întărea pe "alesul" lacob Gârlişteanu în stăpânirea celor opt posesiuni familiale, în frunte cu 59 Cf. Engel, op.cit., I, p.34, II, p.54. 60 Pesty, Szörény, III, 65, 67. Pierzându-şi actele, banul Mihai a fost obligat să recurgă la mărturia obştii nobililor din cele şapte “scaune” româneşti întruniţi la Caransebeş, pentru a-şi reconstitui dreptul de proprietate. 61 Pesty, Szörény, III, 86. 62 Engel, op. cit., I, p. 508, II, p. 500.
