Oltean, Daniela el al.: Ghidul Muzeului Maghiar Bogdand (Satu Mare, 2010)

Urmările lor, situaţia economică din perioada interbelică şi de după aceasta şi-a pus amprenta asupra evoluţiei vieţii sociale, asupra arhitecturii, obiceiurilor şi modului de viaţă din această localitate situată la margine de judeţ.

Din punct de vedere etnografic localitatea Bogdand este situată în zona etnografică denumită Tövishát (în traducere Dealul Spinilor), situându-se la confluenţa judeţelor Satu Mare, Sălaj şi Maramureş. Delimitarea geografică a acestei zone, în disputele cercetătorilor, nu este unanim acceptată, cert este însă că numele şi l-a luat de la o configuraţie geografică, un şir de dealuri în succesiune unitară care se situează - pornind dinspre est către vest - între Cehul Silvaniei şi Sărmăşag-Giorocuţa, trecând pe lângă malul drept al râurilor Sălaj şi Zalău.

Casa muzeu din localitatea Bogdand a fost construită în jurul anilor 1880-1885 de meşteri populari din Cristur, judeţul Sălaj, respectându-se dispunerea în lungul terenului intravilan.

Are fundaţia din piatră de râu şi este construită din cărămizi alternate cu vaioage. Din punct de vedere al tipologiei, casa este compusă din 2 camere situate de o parte şi de alta a tindei, o cameră fiind dispusă spre stradă iar a doua înspre curte. Este înconjurată în formă de U cu un tâmaţ susţinut de 14 stâlpi de formă octogonală.