Oltean, Daniela el al.: Ghidul Muzeului Maghiar Bogdand (Satu Mare, 2010)
Despre obiceiurile populare din Bogdand - A bogdándi népszokásokról
Despre obiceiurile populare din Bogdand Ca şi activităţile cotidiene, obiceiurile specifice Bogdandului au fost cumpătate, atât în ceea ce priveşte conţinutul, cât şi forma de manifestare. Cu toate acestea se disting câteva obiceiuri legate de muncile câmpului sau de evenimentele majore ale comunităţii. Culesul viilor, prilej cu care dealurile răsunau de cântece şi veselie, reprezenta totodată şi un mod de refacere a echilibrului financiar al unei familii, căci cea mai mare parte din producţie era vândută la pieţele din Satu Mare şi Cărei. Din banii obţinuţi se cumpărau haine şi încălţăminte, îndeosebi pentru tinerii aflaţi în pragul căsătoriei. Până la cumpăna dintre sec.XIX şi XX, nunta la Bogdand era sărăcăcioasă. Doar cei înstăriţi puteau să-şi permită să facă nuntă. Cei săraci doar “îşi furau nevasta”, aceasta fiind cea mai frecventă modalitate de întemeiere a unei familii, până ce şi aici proprietatea asupra pământului şi-a spus cuvântul, regulile căsătoriei fiind dominate de averi. Inedite şi reprezentative pentru Bogdand sunt acele parodii care se regizau cu ocazia Carnavalului, cea mai veselă perioadă a anului, ce dura de la Bobotează, până în ajunul lăsatului de sec. Cu acest prilej se parodiau două evenimente importante din viaţa omului: nunta şi botezul, actorii principali fiind în general feciori mascaţi, care interpretau personajele principale din ceremonialul nunţii şi botezului. Fiind perioada carnavalului, cei care purtau măşti aveau libertatea de a-şi exprima cele mai ironice sau şugubeţe gânduri. Dintre obiceiurile populare care s-au menţinut până în zilele noastre se distinge prin importanţă colinda, când de Crăciun, atât copiii cât şi adulţii umblă în sat cinstindu-şi cu cântece vecinii, rudele, prietenii. De câţiva ani se pot vedea iar tineri cu Viflaim, însă din păcate numărul lor este foarte mic. Cu ocazia Anului Nou, doar copiii erau cei care umblau din casă în casă, urând tradiţionalul “La mulţi ani”. Din păcate şi acest obicei începe să fie dat uitării. Stropitul de Paşti este un obicei încă viu, care îşi are originea în magia contactului cu apa. în trecut, fetele şi băieţii pistruiaţi mergeau în zorii zilei de Paşti să se spele în apa pâului Maja, sperând că astfel vor scăpa de pistrui. De Rusalii doar prima zi era sărbătoare adevărată. A doua zi, omul din Bogdand era interesat în primul rând de munca câmpului, iar până la Crăciunul următor nu mai erau prilejuri de sărbătoare. Abogdándi népszokásokról Mindenféle szokás-cselekedet tartalomban és formában is igencsak mértéktartó volt. Ez leginkább a munkaszokásokban és a naptári alkalmakhoz kapcsolódó szokkásokban figyelhető meg.
