Ciubotă, Viorel (szerk.): Mala Kopanya. Micromonografie (Satu Mare, 2009)
1. Cercetarea aşezării
converg în apropierea drumului care merge pe pantă. înălţimea valurilor este de 1 - 1,7 m, iar lăţimea la bază ajunge la 8 - 10,2 m. Valurile au fost construite din lut galben cu pietriş şi conţin fragmente de ceramică dacică. Zona dintre şa şi valul III (cetatea mică) nu conţine straturi de cultură, ceea ce indică o utilizare doar cu scop de apărare nu şi pentru locuire. Şanţul are o adâncime de 1,5 m (Kotigorosko 2008, p. 174-177.). în nord-estul periferiei cetăţii (locul numit Chellenyţa) a fost descoperit un sistem de 7 valuri. Ele apărau trecătoarea din partea crestei vulcanice Hust-Rokosovo, adică drumul de acces spre aşezarea fortificată (desen. 3). Putem să constatăm că principalul sistem de fortificaţie al cetăţii a fost valul de pământ amestecat cu pietre, care a fost întărit de palisadă având gropi de stâlpi ce ajungeau la adâncimi de până la 1,1 m. Apărarea s-a întărit în mod semnificativ odată cu bararea pantelor şi realizarea unor pante abrupte pe părţile exterioare ale teraselor artificiale (părţile de vest şi de est). Sistemul de construcţie al valurilor încă nu a fost studiat până în detaliu. Având în vedere analogiile, foarte probabil că valurile au avut porţi de lemn masiv şi au fost segmentate cu turnuri ca şi în cazul cetăţilor din Transilvania (Antonescu 1984, fig. 62; 70). Amplasarea cetăţii pe principala rută a regiunii şi caracterul construcţiilor de apărare duce la concluzia că fortificările se făceau conform unui plan bine stabilit, în funcţie de necesitatea strategică a terenului. în cursul cercetării cetăţii, începând din 1977, au fost descoperite o serie de construcţii având funcţionalităţi diferite. în urma săpăturilor sistematice, pe 38 de suprafeţe cercetate, cu o suprafaţă totală de 2,3 ha. au fost descoperite 41 de locuinţe, 107 de alte construcţii, 37 de vetre amplasate în afara locuinţelor, cuptoare, sute de gropi de stâlpi şi cu caracter gospodăresc. (Kotigorosko 1989; 2008, p. 178-190; Kotigorosko, Prohnenko, 2007, p. 179; Kotigorosko, Prohnenko, Ciubota 2008, p. 131). Cercetarea monumentului dovedeşte locuirea cetăţii de o populaţie numeroasă. în acest sens pledează stratul puternic de cultură care se găseşte pe întreaga sa suprafaţă (până la o grosime de 3,8 m) şi numărul mare de clădiri. Dispunerea clădirilor s-a făcut în funcţie de relieful terenului fiind realizate terasări artificiale (mai ales pe panta estică). Alături de locuinţe se aflau construcţii 9
