Szőcs Péter Levente (szerk.): Complexul Memorial Ady Endre. Ghid (Satu Mare, 2020)
Mă întorc în satul meu acasă - Hazamegyek a falumba
17 MĂ ÎNTORC ÎN SATUL MEU ACASĂ Ochiu-i sever nici nu tresare: N-a mai fost sat s-aştepte cu-atâta-nduplecare Un orăşean pribeag. Tainice plase-ntinse pentru mine Şi dacă-mi dau genunchii să se-nchine Păcatele-mi le uită. Eretic sunt şi sunt risipitor însă acolo-s căinat cu dor Pe mine satul meu m-aşteaptă. Parcă văzându-mă în scutece iar Şi un sfârşit şi veşted şi amar Í1 văd cum îmi surâde. „Copile, odihneşte-te” o să-mi spună, „împacă-te cu inima-mi străbună, Şi lasă-te pe umărul meu meu tare.” M-alintă,-ngână-n vise mă coboară Şi sfinte, paşnice puteri de ţară Pe inimă mi se vor aşeza. Şi ca de blânda mamă pedepsit, Şărman copil Şi plâns şi obosit - Ăşa voi adormi pe veci. (Traducere de Paul Drumaru) HAZAMEGYEK A FALUMBA Szigorú szeme meg se rebben, Falu még nem várt kegyesebben Városi bujdosóra. Titkos hálóit értem szőtte S hogyha leborulok előtte, Bűneim elfelejti. Vagyok tékozló és eretnek, De ott engem szánnak, szeretnek. Engem az én falum vár. Mintha pendelyben látna újra S nem elnyűve és megsárgulva, Látom, hogy mosolyog rám. Majd szól: »Én gyermekem, pihenj el, Békülj meg az én ős szívemmel S borulj erős vállamra.« Csicsítgat, csittít, csókol, altat S szent, békés, falusi hatalmak Ülnek majd a szívemre. S mint kit az édesanyja vert meg, Kisírt, szegény, elfáradt gyermek, Úgy alszom eí örökre.
