Albinetz, Constantin et al.: Catalogul expoziţiei Drumul Sării (Satu Mare, 2018)
5. Exploatarca sării în Bazinul Someşului
bogăţii imense generate de controlul asupra rutelor comerciale pe care erau vehiculate materiile prime din Carpaţi (sare, cupru, aur) şi din faptul că erau amplasate în zone extrem de bogate în resurse alimentare. Din etapa timpurie şi mijlocie a epocii bronzului (între 2300 şi 1550 a. Chr), în zona văilor Crasnei, Barcăului şi Ierului se remarcă un şir de peste 20 de l Aşezări fortificate din mlaştina Ierului de la Andrid, SM (Dreapta, bronz timpuriu; stânga, bronz târziu) / The fortified settlements from the Ier marsh at Andrid, SM. (Early Bronze Age to the right, Late Bronze Age to the left) / Bronzkori földvárak az Ér mocsaras árterületén, Érendréd, Szatmár megye. (Kora bronzkori földvár: jobbra; későbronzkori erődítmény: balra) fortificaţii de tip teli, o desitate ne mai întâlnită în nici o zonă din spaţiul carpatic. Apreciate a ft centre de putere ce funcţionau după modele sociale şi economice copiate din lumea mediteraneană, ele 42 lipsesc de pe o mare parte a spaţiului carpatic. Chiar şi pe teritoriul sătmarului ele sunt prezente doar în zona culoarului sudic din zona Ierului şi Ecedea, singura excepţie fiind reprezentată de centrul de putere someşan de la Potău - Medieşu Aurit. Rolul acestor centre de putere poate fi dedus atunci când se constată că ele sunt construite în puncte ce controlează căile de traversare pe direcţie est-vest a mlaştinilor din văile râurilor Ier şi a Barcău. Acest amplasament sugerează că fortificaţiile erau angrenate în cadrul fluxului comercial prin care elitele locale supravegheau vadurile de traversare a văilor mlăştinoase. Prin acest flux comercial erau vehiculate resurse naturale şi mărfuri între Transilvania şi Europa Centrală, iar pe o scară mai largă, între Orient şi zona nordică a continentului european. Este şi cazul perioadei din a doua jumătate a mileniului II a Chr. şi primele secole ale mileniului I a. Chr., când prin teritoriul Sătmarului sunt tranzitate spre vest o serie de obiecte transilvănene sau, în sens invers, o serie de obiecte de provenienţă vestică ajung în zona salinelor din nordul şi centrul transilvaniei. în perioada de la începutul epocii fierului (1100-800 a Chr.), pe vadurile de traversare a văii Ierului de la Căuaş, Andrid şi Tiream se formează noi fortificaţii, fiecare pe traseul unor drumuri intens circulate în Evul Mediu. Nu este întâmplător faptul că ofranda de aur de la Căuaş şi spada de la Ghenci au fost descoperite în apropierea unei aşezări fortificate pe care recentele cercetări o prezintă ca pe una dintre cele mai spectaculoase din spaţiul carpatic. Rolul său de centru tribal a fost sugerat deja de bogăţia pieselor
