Albinetz, Constantin et al.: Catalogul expoziţiei Drumul Sării (Satu Mare, 2018)
5. Exploatarca sării în Bazinul Someşului
numeroasele dovezi ale prelucrării metalului (meşteşug cu un înalt grad de specializare) care au fost descoperite în multe dintre aşezările acestei perioade din zona actuală a Şimleului. Zona Şimleului a fost un mare centru de putere şi în perioada dacică, între sec. II î.Hrs. - începutul sec. II d. Hrs. Traficul prin trecătoare era controlat şi acum printr-un amplu şi articulat sistem defensiv ce includea mai multe aşezări şi puncte fortificate, iar tezaurele monetare sau mixte (podoabe şi monete) din argint sunt o dovadă a puterii şi bogăţiei acestui centru de putere al dacilor. Doar din zona acestei trecători se cunosc 13 tezaure de argint, ceea ce înseamnă zona cu cea mai mare densitate de tezaure de pe tot teritoriul locuit de daci. Nu lipsesc nici pentru această perioadă dovezile activităţilor metalurgice, inclusiv ale imitării monetei romane de argint. Cu siguranţă o parte a acestei bogăţii importante provenea din tranzitul sării pe această mtă. Ulterior, în perioada migraţiilor şi mai precis prin sec. V d. Hrs., în zona trecătorii de pe teritoriul oraşului actual Şimleu Silvaniei se pare că a existat un important centru al gepizilor, populaţie de origine germanică, aflată în relaţii de alianţă cu romanii, în anumite momente ale istoriei Imperiului roman de răsărit. Tezaurul / tezaurele (5,4 kg aur şi 2,5 kg argint) descoperite pe,, Măgura Şimleului ” în 1797 şi 1889 erau constituite din însemne romane ale demnităţii realizate din aur, podoabe de tip germanic şi vase de factură hunică. Probabil cele mai multe dintre obiectele acestor tezaure ale unei dinastii regale gepide au fost „cadouri diplomatice” primite pentru a parafa alianţa cu romanii, dar nu este exclus ca unele să fi fost obţinute în schimbul permisiunii de a securiza fluxurile de sare dinspre Transilvania de nord spre Câmpia Tisei. Ceva mai târziu, în decursul sec. VIII, un rol legat de apărarea graniţei khaganatului avar târziu, dar poate şi de asigurarea transporturilor de sare poate fi atribuit grupului de populaţie slavă sau slavo-avară documentat arheologic prin necropola tumulară de la Nuşfalău, din apropierea Şimleului Silvaniei. Din aceeaşi zonă a trecătorii de pe râul Crasna, din perioada premergătoare pătrunderii maghiarilor în Transilvania şi ulterior a organizării acestei provincii menţionăm fortificaţia datată în sec. X de pe „ Măgura Şimleului ”, punctul „ Observator ”, urmată de cea identificată pe „Dealul Cetăţii” ale cărei începuturi sunt plasate în sec. al XI-lea. Ambele fortificaţii erau localizate în poziţii ce dominau trecătoarea şi permiteau un control real asupra tranzitului de oameni şi mărfuri Toate aceste exemple nu rivalizează însă decât întro mică măsură cu impresionantele descoperiri din zona de astăzi a oraşului Şimleu Silvaniei, care atestă cu siguranţă că avem de-a face poate cu cel mai important punct din reţeaua supraregională a schimbului care, începând de pe la sfârşitul primei jumătăţi a mil. II î. Hrs. a legat jumătatea nordică a Transilvaniei de regiunea Tisei Superioare. Sarea trebuie să fi reprezentat cel mai important obiect al schimbului ce a tranzitat această zonă de vest a Sălajului actual. Pentru perioada preistorică, în care este documentată exploatarea sării pe Someşul Mare, pe cursul inferior al râului un centru de putere extrem de bine evidenţiat apare în zona localităţii Medieşu Aurit, 40
