Albinetz, Constantin et al.: Catalogul expoziţiei Drumul Sării (Satu Mare, 2018)
4. Căile nature de legătură între zonele bogate şi cele lipsite de sare la graniţa nordică a Transilvaniei
Unul dintre punctele importante l-a constituit probabil Potaissa, unde pe teritoriul actualelor saline (în prezent neexploatate), la „Tarcea Mică”, s-au descoperit cărămizi romane, unele ştampilate, ţigle, ceramică, monede30. Literatura veche semnala existenţa în acest areal a unor puţuri romane în anul 1756, iar J.E. Fichtel indică în monografia sa prezenţa unor lucrări romane acoperite de apă31. I. Téglás recupera în 1902 în momentul îndepărtării depunerilor de la una din aceste exploatări câteva unelte de lemn, pe care le consideră romane32. In anumite sectoare ale salinelor de la Turda se pare că se mai păstrează şi astăzi urmele unor posibile galerii lucrate cu dalta şi ciocanul33. Instalarea aici a legiunii V Macedonica arată faptul că pe lângă poziţia strategică ocupată de unitatea militară, aceasta avea în supraveghere şi salinele din imediata apropiere. Un alt punct considerat a Ti o exploatare romană este Ocna Mureşului34, antica Salinae35. M. J. Ackner înreistrează aici urmele unor exploatări romane de suprafaţă prin decopertare, semnalând în apropierea lor urmele unor construcţii romane boltite, o serie de obiecte şi un fragment de monument funerar36. Trebuie amintit faptul că în imediata apropiere se află castrul roman de la Războieni.Alte centre de exploatare a sării în nordul Transilvaniei sunt considerate a fi Cojocna37, Sic38 - ce gravitează în jurul castrului roman de la Gherla, Rupea39 - în imediata apropiere a castrului de la Hoghiz şi Sânpaul40 - unde pe lângă castrul din localitate, există şi o inscripţie ce aminteşte un conductor salinarum, precum şi descoperirea unor monede romane într-un puţ abandonat41. Exploatarea saliferă de la Domneşti prezintă în partea centrală a sitului un lac cu o suprafaţă de circa 25 m în jurul cămia pe partea dinspre valea Şieului se pot observa urmele unor cavităţi adânci în formă de clopot, foarte probabil semne ale unor exploatări importante în zonă. Potrivit celor care au inspectat zona, în trecut au existat mai multe structuri din lemn mult mai vizibile, recentele terasamente făcute în zonă probabil au distrus sau cel puţin acoperit elementele de lemn. In întreaga zonă urmele exploatării de sare sunt marcate de mici bălţi, gropi şi alunecări de teren. Aici, de-a lungul drumului care lega Domneştiul de Sărăţel au existat un şir întreg de fântâni de apă sărată exploatată de către localităţile din jur. Ele sunt localizate atât pe hărţile Josephine cât şi în Geographia lui Windich, din 1791. Pe lângă utilizarea saramurii de aici se extrăgeau şi bolovani de sare, desprinse din strat şi din malul râului. Râul Şieu este atestat încă la Anonymus „Ad fluvium Soyou et usquead castrum salis”. In evoluţia istorică a regiunii prezenţa depozitelor de sare a constituit un factor favorizant. După cucerirea romană, zona aflată la marginea provinciei şi străbătută de un dmm ce lega castrele de pe limesul nord-estic al Daciei romane, era apărată de castrul amplasat pe valea Budacului, la Orheiu Bistriţei şi aliniamentul de turnuri consemnate la Budacul de Jos, Buduş, Simioneşti şi burgusul amplasat pe malul drept al Şieului, la Domneşti. Pe dealul „Cetăţii” de la Sărăţel au fost amplasate, la marginile de est şi vest a platoului, două turnuri care controlau nemijlocit salina. O relecturare a textului unei inscripţi descoperite în zonă, pare a atesta existenţa unei regio Neridonis42, în teritoriul castrului 30
