Albinetz, Constantin et al.: Catalogul expoziţiei Drumul Sării (Satu Mare, 2018)
4. Căile nature de legătură între zonele bogate şi cele lipsite de sare la graniţa nordică a Transilvaniei
cuprinde valea unui pârâu sărat (Valea Slatina) care curge printr-o viroagă adâncă la poalele de nord-est ale Dealului Săsarmului. Suprafaţă sitului este de cca. 850 x 60/100 m. Situl a fost descoperit şi consemnat pentru prima dată ca unul dintre izvoarele de apă sărată cu potenţial arheologic de către geologul loan Chintăuan şi geograful I. Rusu17. în contextul prezentării surselor de sare din nord-estul Transilvaniei, autorii menţionează existenţa masivului de sare de la Chiuza care, după opinia lor, este una dintre cele două proeminenţe ale masivului de sare Săsarm - Chiuza - Dumbrăviţa. Totodată, deşi în acest perimetru până la acea dată nu s-au efectuat cercetări arheologice, autorii au admis posibilitatea că sarea din această zonă trebuie să fi fost exploatată de daci şi romani. în toamna anului 2005, V. Kavruk, D. Buzea (MNCR), L. Vaida (CMBN) şi C. Bojică (Universitatea Bucureşti), au efectuat primele cercetări arheologice de suprafaţă, ocazie cu care au descoperit în cadrul sitului vestigii arheologice certe datând din epoca bronzului şi evul mediu târziu. în anul următor, A. Harding şi V. Kavruk au examinat situl, au cartat şi repertoriat vestigiile arheologice vizibile la suprafaţă: urme de construcţii şi instalaţii de lemn, denivelările antropice de teren, concentrări de fragmente de vase ceramice. în următorii ani, V. Kavruk şi A. Harding periodic au vizitat situl, descoperind de fiecare dată noi elemente semnificative. în anul 2009, A. Harding a prelevat trei probe de pari de lemn înfipţi în fundul pârâului din imediata apropiere a fântânei. Analizele realizate de laboratorul de la Oxford şi de Institutul Arheologic German de la Berlin au furnizat date ce se încadrează aproximativ între anii 1.500 şi 800 î. Hr. Vestigiile arheologice vizibile în cadrul sitului includ numeroase elemente de structuri şi instalaţii de lemn şi fragmente de vase ceramice. în albia pârâului şi pe ambele maluri ale acestuia, se observă stâlpi, pari şi scânduri de lemn, unele dintre acestea fiind înfipte în poziţie verticală în sol. După toate indiciile, acestea sunt urme ale unor construcţii şi instalaţii folosite la exploatarea sării. Urmele structurilor de lemn în cadrul sitului sunt distribuite neuniform şi, totodată, prezintă caracteristici diferite în fiecare zonă a sitului. Astfel, în valea superioară a pârâului, elementele de lemn sunt deosebit de masive şi de cele mai multe ori se află în aglomerări compacte, sugerând existenţa unor structuri masive utilizate la amenajarea unor galerii miniere. în schimb, în zona centrală a văii, elementele de lemn se întâlnesc foarte rar şi izolat. în zona aflată în aval de fântâna de apă sărată, pe o lungime de cca. 60 m, se observă mai multe grupări de pari de lemn. Urmează apoi o zonă de peste o sută de metri în care nu se observă vestigii arheologice. Pe malul stâng al văii se observă mult mai multe elemente de lemn decât pe cel drept. Astfel, la distanţa de cca. 100 m în aval de fântână, în malul stâng se observă două rânduri de pari care, după toate probabilităţile, marchează o galerie minieră ce se îndreaptă către zăcământul de sare gemă. Unul dintre cele mai importante obiecte arheologice descoperite la Săsarm-Valea Slatina este o troacă de lemn descoperită la cca. 30 m în aval de fântâna de apă sărată, în albia pârâului, similară cu troacele de la Băile Figa. Din interiorul troacei provine 25
