Albinetz, Constantin et al.: Catalogul expoziţiei Drumul Sării (Satu Mare, 2018)
4. Căile nature de legătură între zonele bogate şi cele lipsite de sare la graniţa nordică a Transilvaniei
este reflectată de faptul că în zonă a existat în perioada medievală o cetate cu important rol militar şi economic, ce apare pomenită încă din Cronica notarului Anonymus. Practicarea unui intens comerţ pe Someş în preistorie este reflectată şi de unele descoperiri de pe râul Someş. Pentru perioada romană poziţionarea pe o arteră comercială importantă ar putea fi cheia pentru una dintre enigmele istoriei Văii Someşului: natura mărfii ce era ambalată în vasele de provizii confecţionate în cel mai mare centru de cuptoare de ars ceramică din Europa rămasă în afara Imperiului Roman, la Medieşu Aurit. Poate explicaţia ar trebui căutată chiar în amplasarea sitului pe unul din cele mai importante căi comerciale, cale comercială practicată încă din preistorie. Atât în antichitate, cât şi preistorie, prin fortificaţia de la Potău /Medieşu Aurit - Cioncaş, iar apoi, prin cetatea medievală (timpurie şi recentă) zona Medieş-Apa s-a conturat ca un centm de putere ce controla comerţul pe direcţia nord - sud. A doua rută comercială pe care era vehiculată sarea, aceea prin care sarea de la Dej şi Jibou era dusă pe uscat prin Porţile Meseşene, traversa zona de sud a judeţului Satu Mare, pe ruta Şimleul Silvaniei - Supur -Tăşnad - Sălacea - Debreţin — Szolnok. Această rută era bine documentată în Evul Mediu; vama de sare de la Sălacea era considerată a fi cea mai importantă vamă de interior de pe teritoriul regatului maghiar, alături de aceea de la Seghedin (Bula de Aur). Situaţia menţionată în documente este reflectată şi arheologic, în zona localităţii Sălacea sunt prezente numeroase descoperiri monetare medievale. Drumul Sării ce lega 18 nordul Transilvaniei de Szolnok prin zona localităţii Sălacea poate fi urmărit pe teren deoarece trece prin zone accesibile, pe la marginea dealurilor Tăşnadului şi ale dealurilor Barcăului. El evita zonele mlăştinoase reprezentate de luncile inundabile ale Crasnei şi ale Barcăului, care înspre vărsarea în Someş şi Tisa forma mlăştini de impenetrabile. între cele două zone exista Câmpia Nirului, zonă care era uşor de traversat, deoarece nisipurile ce o formează permit circulaţia căruţelor chiar şi în sezoanele ploioase. Traseul vechiului drum Cărei - Debreţin ce traversa regiunea Nir / The route of the old Carei - Debrecen road through the Nir region (Foieni, SM) / Az egykor Nagykárolyt Debrecennel összekötő út Nyírségi szakasza. (Mezőfény, Szatmár megye) Poziţia vămii de la Sălacea era dată de situarea în dreptul Câmpiei Nirului, în zona de convergenţă a drumurilor ce venea dinspre terasa Barcăului sau dinspre terasa Crasnei, aceasta din urmă prelungită de terasa sudică a văi Ierului. Vama era situată în dreptul
