Liviu, Marta - Szőcs Péter Levente (szerk.): Catalogul colecţtiei de archeologie (Satu Mare, 2007)
Epoca Bronzului
ale unor dăunători, molime în şeptelurile de animale, etc.), oferindu-le în acelaşi timp o autonomie mai mare ce îi făcea mai puţin vulnerabili în cazul unor conflicte inter-tribale. Modul de viaţă în care creşterea animalelor joacă un rol sporit se observă în perioada culturilor Baden şi Coţofeni. Aceste culturi arheologice, care ocupă teritorii întinse din zona central europeană şi, respectiv, din spaţiul Carpato- Balcanic, se întâlnesc într-o linie de contact ce traversează zona de nord-vest a României. Deşi între culturile Baden şi Coţofeni se observă existenţa unor contacte clare şi a unor influenţe reciproce, răspândirea aşezărilor arată că Mlaştina Ecedea şi Mlaştina Ierului au jucat rolul unor graniţe naturale între acestea. Spre deosebire de culturile eneolitice anterioare, aceste culturi practică incineraţia, rit funerar preponderent în epoca bronzului. Pentru zona Sătmarului morminte de incineraţie ale culturii Coţofeni au fost cercetate la Medieşu Aurit (nr. cat. 89). Perioada timpurie a epocii bronzului, din care culturile Makó şi grupul Sanislău sunt mai bine cunoscute, este relativ slab ilustrată în colecţia muzeului din Satu Mare. Din perioada grupului Sanislău, când se observă o intensificare a locuirii în Câmpiile Careiului şi a Nirului, sunt prezente câteva vase de la Berea. Acestea sunt frumos decorate prin scobire şi încrustare cu var (nr. cat. 91-93). Un real progres în ce priveşte intensitatea locuirii, reflectat şi în colecţia muzeului, se observă odată cu perioada mijlocie a epocii bronzului. Această perioadă, caracterizată în primul rând de înflorirea culturii Otomani, ne apare ca o perioadă de mare stabilitate, cu o societate foarte bine structurată, aşa cum o reflectă numeroasele aşezări de tip tell (aşezări multistratificate) de la marginile mlaştinilor Ecedea şi Ier (Cărei-Bobald, Tiveam-Kendereshalom/Dealul Cânepii, Dindeşti-Cefflfe, Vw-Văr! Cetate, Andrid-Bika Domb/Dealul Taurului şi Berveni-Ho/moş). în aceste centre de putere, dar şi în alte aşezări în care locuirea este mai puţin intensă, practicarea metalurgiei bronzului este bine atestată, reflectată fiind în acest catalog de duzele de turnare de la Dindeşti (nr. cat. 103) şi de tiparele de turnat topoare de la Berea (nr. cat. 102). Practicarea metalurgiei bronzului în zona Sătmarului pare să fi fost avantajată de existenţa minereurilor neferoase din zona Munţilor Oaş-Gutâi, exploatarea acestor resurse fiind un element important ce a favorizat la rându-i dezvoltarea deosebită pe care o cunosc comunităţile umane în această vreme. Ceramica culturii Otomani folosită la servitul mesei este frumos decorată în special prin incizie şi canelare, motivele preferate fiind spiralele şi benzile decorative ce combină liniile drepte şi unghiulare (nr. cat. 94, 95). Din perioada mijlocie a epocii bronzului, în cadrul unor depuneri/îngropări intenţionate de piese, sau găsite în aşezări, apar obiecte metalice care atestă existenţa unor elite ce îşi etalează statutul social prin portul unor podoabe din aur (inelul de buclă de la Medieşu Aurit, nr. cat. 100) sau a unor splendide arme din bronz (spada de bronz de la Livada, nr. cat. 99 ). Odată cu epoca târzie abronzului, numărul descoperirilor de piese din bronz creşte spectaculos atât din aşezări, cât mai ales din numeroasele depozite ce conţin arme, podoabe, unelte şi piese de harnaşament (Domăneşti II, nr. cat. 136, Căuaş nr. cat. 137, Petea nr. cat. 138). Aceste piese sunt atribuite culturilor Cehăluţ-Pişcolt (Hajdubagos) şi Suciu de Sus, culturi arheologice ce se dezvoltă în zona de sud şi respectiv de nord-est a Sătmarului, separate fiind de Mlaştina Ecedea. Grupului cultural Cehăluţ-Pişcolt (Hajdubagos) îi este specifică ceramica decorată prin canelare, şiruri de împunsături şi incizie (nr. cat. 115-117). în schimb, cultura Suciu de Sus are ceramica decorată prin incizie într-o primă fază (nr. cat. 97, 98), ca apoi, după o perioadă de tranziţie reprezentată de ceramica aşezărilor de la Culciu Mic, Boineşti şi Dorolţ (nr. cat. 111,112), ornarea vaselor să fie realizată în principal prin scobirea suprafeţelor - excizie - (nr. cat. 104-110, 113, 114, 118-122, 124-125, 129-133). Viaţa spirituală şi credinţele religioase ale comunităţilor umane ce au trăit pe teritoriile sătmărene în epoca bronzului sunt reflectate în ornamentica impregnată cu simboluri care trimit la cultele uraniene ce caracterizează 43
