Szőcs Péter Levente (szerk.): Castelul de altădată Ghidul castelului Károlyi, Carei, şi al expoziţiei de interioare istorice (Satu Mare, 2020)
Members of Károlyi family. Biographical sketches - Kurzbiografien der Familienmitglieder der Familie Károlyi
Harruckern fusese un simplu ţesător, însă fiul său a transformat numele de Harruckern într-unul dintre cele mai rezonante din imperiu. Ca răsplată pentru reformarea sistemului de aprovizionare a trupelor imperiale, a primit donaţii uriaşe de moşii în comitatele Békés, Csográd şi Zărand. Fiul lui, Johann Harrucker a avut doar două fete, Maria Ana şi Maria Jozefa, a căror zestre a atras în mod firesc numeroşi peţitori. Anton Károlyi l-a cunoscut pe bunicul viitoarei sale soţii încă din timpul războiului de şapte ani. Anton, descendentul uneia dintre cele mai vechi familii nobile din ţară, s-a căsătorit în anul 1757 cu Jozefa Harruckern (născută în 1740), mult sub rangul său din punct de vedere social, dar cu o avere impresionantă. După căsătorie, la proprietăţile contelui s-au adăugat un palat în Viena şi aproximativ 36.000 de holde (peste 20.000 de hectare) de pământ. Jozefa a petrecut puţin timp în castelul din Cărei, care nu mai corespundea deja pretenţiilor de confort ale vremii, stând mai mult la curtea sa de la Viena. Din căsătoria celor doi s-a născut un singur băiat, Iosif. A murit la 62 de ani, în anul 1802 şi, contrar tradiţiilor nobililor Károlyi, nu a fost înmormântată în cripta familiei din Căpleni, ci în localitatea Petzinger, lângă mama ei. Totuşi, inima ei îmbălsămată a fost adusă la Căpleni şi aşezată pe sicriul soţului. ♦ Ştefan Károlyi S-a născut la Budapesta, în 1845, al cincilea dintre cei şase copii ai lui Károlyi György. După finalizarea studiilor, a petrecut un timp la Florenţa unde, în salonul mamei sale, Carolina Zichy, i-a cunoscut pe aristocraţii maghiari aflaţi în emigraţie după evenimentele de la 1848. Poate sub influenţa acestora, împreună cu fratele său Tiberiu, se înrolează în 1866 în legiunea maghiară organizată de generalul paşoptist György Klapka. Scopul aventurosului plan era eliberarea Ungariei în contextul prielnic al războiului pruso-austriac. După semnarea tratatului de pace, legiunea a fost însă dizolvată. Numai intervenţia cancelarului prusac Bismarck l-a scăpat pe Ştefan Károlyi de judecată în cadrul tribunalului militar. După aceste evenimente, a emigrat la Paris, iar în 1867, după formarea dualismului, a revenit acasă şi a preluat administraţia domeniului familiei sale de la Cărei. S-a implicat, de még takácsként dolgozott, fia azonban a családot a birodalom egyik leggazdagabb famíliái közé emelte. A császári csapatok hadi ellátásának megreformálásáért kapott hatalmas birtokadományokat Békés, Csongrád és Zaránd megyékben. Harruckern János fiának, Ferencnek csak két lánya született: Mária Anna és Mária Jozefa, akik hatalmas hozománnyal kecsegtették a kérőket. Károlyi Antal még a hétéves háború idején ismerte meg jövendőbeli felesége nagyapját. Antal, az ország egyik legrégibb nemesi családjának sarja 1757-ben vette feleségül a nála alacsonyabb rangú, de annál gazdagabb Harruckern Jozefát (született 1740-ben). A házasság révén egy bécsi palota mellett a gróf mintegy 36 000 hold (mintegy 20000 hektár) birtok növelte vagyonát. Jozefa keveset tartózkodott az akkori kényelmi igényeknek már nem megfelelő nagykárolyi kastélyban, ehelyett élete nagy részét a bécsi udvarban töltötte. Házasságukból egyetlen fiú, József született. 62 évesen, 1802-ben, hunyt el, a családi hagyománnyal ellentétben nem Kaplonyban, hanem Petzingerben temették el édesanyja mellé. Szívét azonban bebalzsamozva Kaplonyba küldték, ahol férje koporsójára helyezték. ♦ Károlyi István 1845-ben született Budapesten, Károlyi György hat gyermeke közül ötödikként. Tanulmányai elvégzése után Firenzébe utazott, ahol az édesanyja, Zichy Karolina által fenntartott szalonban megismerkedett az 1848 után emigrációba kényszerült magyar főurakkal. Valószínűleg ennek hatására, 1866-ben testvérével, Tiborral belépett a Klapka György 1848-as tábornok által szervezett magyar légióba. A kalandor terv célja Magyarország felszabadítása volt, az ekkor zajló porosz-osztrák háborút kihasználva. Az 1867-ben megkötött békeszerződés után a légiót feloszlatták, Károlyi Istvánt pedig letartóztatták. Hadbíróság elé állítását csak Bismarck porosz kancellár közbelépése akadályozta meg. Ezt követően párizsi emigrációba vonult, majd az 1867-es kiegyezés után hazatérve, átvette a család nagykárolyi uradalmának az igazgatását és bekapcsolódott Szatmár vármegye politikai életébe is. 1887-től kisebb-
