Szőcs Péter Levente (szerk.): Călătorii istorice pe Valea Someşului. Ghid turistic (Satu Mare, 2014)
Valea Vinului
din secolul al XlX-lea, şi biserica ortodoxă, construită în anul 1856, având hramul Sf. loan Botezătorul. Prima menţiune scrisă a localităţii Măriuş datează din anul 1424. în perioada medievală face parte din domeniul cu centru la Medieşu Aurit, iar în anul 1711 intră în proprietatea familiei Károlyi. Biserica ortodoxă cu hramul Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil a fost construită în 1881. în apropierea Măriuşului a fost fondată, în anul 1993, o mănăstire ortodoxă de călugări cu hramul Izvorul Tămăduirii, care a devenit un centru important al pelerinajului din zonă. La doar câţiva paşi din mănăstire a fost inaugurată, în anul 2012, prima casă tradiţională dintr-un ansamblu în aer liber care se doreşte a fi, în viitor, un muzeu al satului sătmărean. Primul obiectiv muzeal reprezintă o casă ţărănească specifică zonei etnografice Codru, strămutată din localitatea Pomi şi datând din anul 1864. Casa este mobilată şi aranjată în stilul caracteristic zonei. Prima atestare documentară a satului Roşiori datează din anul 1409. în perioada medievală şi până în secolul al XVII-lea aparţine domeniului de la Seini, iar începând cu secolul următor este împărţit între mai multe familii nobiliare. Biserica ortodoxă a fost construită în anul 1871 şi are hramul Botezul Domnului. Localitatea Sâi a fost menţionată pentru prima dată în documente în anul 1424. Pe parcursul evului mediu aparţine domeniului cu centrul la Ardud, iar după Pacea de la Satu Mare (1711) revine familiei Károlyi. în anul 1760, noii proprietari colonizează în zonă o populaţie de origine germană. în timpul celui de al doilea război mondial, o parte a şvabilor părăsesc definitiv localitatea, însoţind armata germană. Biserica romano-catolică, mărturie a numeroasei populaţii germane care a locuit odinioară pe aceste meleaguri, a fost construită în 1879 şi închinată Sf. Ana. Biserica ortodoxă datează din anul 1984 şi are hramul Adormirea Maicii Domnului. 72 Mogyorós település első írásos említése 1424-ből való. A középkorban a meggyesi uradalom része volt, majd 1711 után a Károlyi család szerezte meg. A település ortodox temploma 1881-ben épült, Szt. Mihály és Gábriel arkangyalok tiszteletére szentelték. A közelben, egy csodás gyógyulásokról elhíresült forrás mellett, ortodox kolostort alapítottak 1993-ban, amely ma már híres zarándokhellyé vált. A kolostor mellett 2012-ben egy hagyományos stílusú házat építettek újra, egy majdani szabadtéri múzeum első darabjaként a Btikkalja hagyományos paraszti kultúráját kívánja bemutatni. Az újjáépített ház 1864-ből származik, Remetemezőről költöztették ide, a berendezése is a környék hagyományait tüközi. Szamosveresmart első írásos említése 1409-ből származik. A középkorban a település a szinyéri uradalom része volt, majd ezt követően több kisnemesi család is birtokot szerzett határában. Ortodox templomát 1871-ben emelték, Krisztus megkeresztelésének tiszteletére szentelték. Színfalu első írásos említése 1424-ből való. A középkorban Színfalu az erdődi uradalom része volt. A szatmári béke után (1711) a Károlyi család szerezte meg, ők az 1760-as években svábokat telepítettek ide. A második világháborúban a színfalusi svábok egy része már a német hadsereget követve elhagyta a falut. Az 1879-ben épült római katolikus templom az egykori sváb közösség emlékét őrzi, védőszentje Szent Anna. Az ortodox templom 1984-ben épült, Szűz Mária Mennybemenetelének tiszteletére szentelték.
