Szőcs Péter Levente (szerk.): Călătorii istorice pe Valea Someşului. Ghid turistic (Satu Mare, 2014)
Medieşu Aurit
Dincolo de aceste repere, istoria Medieşului rămâne neelucidată până în anul 1280, când este dobândit prin moştenire testamentară de Mauriţiu din neamul Pok. De origine din comitatul Győr, strămoşii acestui Mauriţiu ajung în zona Sătmarului prin Nicolae, care, implicat în conflictul dintre regele Ungariei, Béla al IV- lea şi fiul său, Ştefan al V-lea, cade în dizgraţie şi se refugiază în această regiune. începând cu secolul al XIV- lea, ramura de Medieş a neamului Pok va fi cunoscută drept familia Móricz. Aceştia vor fi stăpânii aşezării şi ai întregului domeniu format în zonă până la stingerea familiei, în anul 1490. Doi ani mai târziu, nobilii din familia Băthori moştenesc domeniul Medieş, în virtutea unor alianţe matrimoniale cu proprietarii anteriori, în această perioadă Medieşul devine centrul domenial, obţinând şi rangul de târg (oppidum). Peste o sută de localităţi aparţineau acestui domeniu, cuprinzând în totalitate Oaşul şi localităţile de pe ambele maluri ale Someşului. Castelul renascentist. După bathoreştii din ramura de Şimleu Silvaniei, vine rândul familiei Lónyai să dobândească domeniul cu centrul la Medieşu Aurit. Sigismund Lónyai, comite de Bereg şi Crasna, diplomat al principelui Transilvaniei, Gabriel Bethlen, este cel care a început, în jurul anul 1630, construcţia castelului renascentist care există şi azi în centrul localităţii. După moda epocii, introdusă şi proliferată de principe, castelul urmează un plan rectangular. Cele patru aripi ale clădirii delimitează o curte interioară, iar fiecare colţ al patrulaterului este prevăzut cu un turn-bastion de tip italian. Elementele de fortificaţie erau alcătuite dintr-un şanţ, vizibil încă, şi probabil un zid cu pod mobil, care adăpostea, înafara castelului propriu-zis, alte construcţii a căror funcţionalitate nu 18 kihalásáig. Két évvel később házassági kapcsolatok révén a Báthoriak öröklik a kihalt család birtokainak nagy részét. Ebben az időben Aranyosmeggyes uradalmi központtá vált és mezővárosi (oppidum) rangot is kapott, több, mint 100 település alkotta az uradalmat az Avasban és a Szamos mindkét partján fekvő falvakkal. Castelul Lónyai • Lónyai-kastély • The Lónyai Castle A reneszánsz kastély. A szilágysomlyói Báthoriak után a Lónyai családbirtokába kerül az aranyosmeggyesi uradalom. Lónyai Zsigmond Bereg és Kraszna vármegyék főispánja Bethlen Gábor erdélyi fejedelem diplomatája volt, ő kezdi kiépíteni 1630 körül a település központjában álló ma már romos reneszánsz kastélyt. A kor divatjának megfelelően az aranyosmeggyesi kastély szabályos négyszögű elrendezésben épült, a nagy építkező fejedelem által meghonosított olaszos stílusban. Négy szárnya belső udvart zár körül, a négy sarkon egy-egy ó-olasz stílusú bástyaszerű toronnyal. Erődítése a még ma is megfigyelhető árokrendszerből és a
