Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 35/2. Volum aniversar 1969-2019 (2019)

Istorie

morţi şi 40 de răniţi, incidentul petrecut la Arad va determina conducerea aliată a Antantei să dispună trimiterea de trupe franceze în oraş.

în după amiaza aceleaşi zile, la ora patru, generalul a sosit la Oradea. El i-a primit în cupeul său pe comandantul gărzilor naţionale române din judeţ, maiorul Silviu Herbay, şi pe aghiotantul acestuia, Vaier Popoviciu, precum şi pe secretarul CNR local V. Andru, împreună cu care a fost stabilită ordinea şi procedura de primire a delegaţiilor. Prima delegaţie a fost cea a femeilor române, apoi cea a reprezentanţilor CNR şi la urmă cea a ţăranilor români, conduşi de avocatul Iacob Radu din Ceica.

Oaspetele francez a coborât apoi din tren şi a intrat în sala mare a gării, înţesată de mulţimea de orăşeni şi ţărani de prin satele învecinate, pentru a schimba câteva vorbe cu oameni ce veniseră să-l vadă, dar s-a întreţinut exclusiv cu românii vremeo de vreun sfert de ceas - după cum precizează reporterul aflat la faţa locului . Apoi s-a adresat ţăranilor cu cuvintele: „Vă cunosc şi vă iubesc. V-am văzut în Carpaţi, v-am văzut la Mărăşeşti - v-am văzut flămânzi, v-am văzut desculţi, v-am văzut bătuţi, dar tot înainte. Acum sunteţi liberi - aveţi numai răbdare şi încredere”79. A urcat în tren, unde s-a mai văzut cu vicarul Oradieie, Roman Ciorogariu, şi cu ataşatul presei locale româneşti, Gheorghe Tulbure după care, la ora 5 trenul a pornit spre Debreţin în uralele mulţimii adunate pe peron.

La Cărei, generalul era programat să ajungă în dimineaţa zilei de 30 decembrie 1918, către ora zece, însă evenimentele de la Arad au determinat modificări în desfăşurarea turneului, pe semene în legătură cu incapacitatea dovedită a structurilor administrative provizorii româneşti de a garanta siguranţa importantului oaspete şi a delegaţiei care-1 însoţea. în acest context, trenul a sosit în gara Careilor la ora 11, în sera de zilei de 29 decembrie 1918.

Fruntaşii locali ai CNR îi pregătiseră o primire fastuoasă, scop în care mobilizaseră populaţia românească din satele învecinate, precum Vezendiu, Dindileag (azi Dindeşti), Portelec (azi Portiţa), Andrid, Tiream, Pişcolt, Resighea, Sanislău, Ciomocoz (azi Ciumeşti), Moftinu Mic, Crai Sânmiclăuş, Istrău şi altele, însă decalajul orar intervenit în derularea itinerariului le-a dat planurile peste cap. Până şi reprezentanţii CNR erau gata să rateze întâlnirea cu Berthelot, întrucât serviciul telegrafic din gara Careilor n-a catadicsit să-i informeze despre telegrama expediată de la Oradea, în după amiaza aceleiaşi zile, prin care era anunţată sosirea cu câteva ceasuri mai devreme a delegaţiei în oraşul sătmărean, aşa că aceştia au aflat vestea de la un călător sosit şi el de la Oradea80.

în aceste condiţii, generalul s-a putut vedea doar cu o delegaţie românească restrânsă, constituită în pripă, în frunte cu vicarul Romul Marchiş, cu care a şi schimbat câteva vorbe, iar la despărţire prelatul român i-a adresat urările: „Trăiască viteazul general Berthelot, Trăiască Ententa, Trăiască Franţa, Trăiască România-Mare!” A doua zi, pe când grupurile de ţărani români se adunaseră la gară, neştiind de plecarea generalului, autorităţile oraşului mobilizaseră la rândul lor populaţia maghiară a urbei, gărzile maghiare, poliţia locală şi soldaţii rezervişti maghiari spre a pune în mişcare o contra-manifestaţie. Situaţia nu a escaladat deoarece ţăranii români s-au întors în satele de unde veniseră, iar drapele lor naţionale au fost depuse la sediul băncii Bihoreana pentru a nu cădea pradă furiei ungurilor. Generalul Berthelot s-a bucurat în schimb de ovaţii şi urări entuziaste ale românilor pe traseul parcurs către Satu Mare, pe când trenul său a trecut prin haltele Moftinu Mic, Moftinu Mare şi Sânt Gidana (azi Ghirolt)81.

La Satu Mare, generalul s-a întâlnit cu un grup restrâns de români, „înarmaţi” cu un drapel naţional. Nu se cunosc detalii legate de această întrevedere, însă presa maghiară relatează cu indignare că această măruntă, până la urmă, manifestaţie patriotică românească ar fi avut

79Idem, nr. 43 din 29 decembrie 1918/2 ianuarie 1919, Arad, p. 2.

“’Idem, nr. 49 din 30 decembrie 1918/12 ianuarie 1919, Arad, p. 4.

81 Ibidem.

Turneul generalului Berthelot în comitatele din vestul României în comitatele din vestul României

94