Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 35/2. Volum aniversar 1969-2019 (2019)
Conservare - restaurare
Cluj, Sibiu, Craiova, Timişoara. Imediat a urmat pregătirea specialiştilor din laboratoare în domeniul conservării şi restaurării bunurilor de patrimoniu. Muzeul sătmărean a demarat procesul de pregătire a specialiştilor săi începând cu anul 1975 în domeniile de restaurare şi conservare metal-ceramică, textile, carte veche, mobilier, construcţii din lemn, pictură, conservarea şi investigarea fizico-chimică a bunurilor de patrimoniu. Anterior acestei date, muzeul avea deja preocupări în domeniul conservării si restaurării, Vancea Ernő fiind primul restaurator al muzeului, Radu Maximilian conservator general, iar Eleonora Roşu (restaurator textile), Eva Puskas (restaurator metal-ceramică) şi Lidia Popescu (restaurator carte veche şi documente), au completat echipa primilor restauratori. Datorită talentului şi entuziasmului lor, aceşti restauratori au salvat de la distrugere şi au pus în valoare un număr impresionant de obiecte care au stat la baza primelor expoziţii ale muzeului. Acţiunea distructivă a naturii sau a omului a fost înlăturată cu răbdare, talent, seriozitate şi înaltă conştiinciozitate profesională. Cu mâinile lor, restauratorii au redat obiectelor forma, culoarea, aspectul iniţial, au creat un arc peste timp, smulgând istoriei eşantioane de civilizaţie materială. Pe acest mic nucleu s-au pus bazele legale pentru înfiinţarea în aprilie 1996 a Laboratorului Zonal de Restaurare Conservare cu specializări în domeniul restaurării, conservării, cercetării de ordin arheologic, istoric şi etnografic privind metalele, ceramica, textilele, manuscrisele, cartea veche, documentele pe suport papetar sau pergament, icoanele, lemnul şi monumentele din lemn în aer liber. Pregătirea restauratorilor şi conservatorilor, s-a realizat în cadrul programelor organizate de Centrul de Pregătire şi Formare a Personalului din Instituţiile de Cultură prin cursuri, seminarii şi stagii de practică specifice pentru fiecare domeniu de restaurare. Specialiştii instruiţi în cadrul acestor cursuri au fost: Roxana Cobusceanu- restaurator metal-ceramica, Capotescu Dinu-restaurator metal-ceramică, Gheorghina Olariu- investigaţii fizico-chimice, Varga Emese-restaurator textile, Dobrescu Adela-restaurator textile, Doru Enăchescu-restaurator lemn, Radu Ardelean-restaurator lemn, loan Baltos-restaurator lemn, Gabriela Paul-restaurator carte, Cristina Busuioc-restaurator pictură, Nógrádi Imre-conservator, Diana Kinces-conservator. Transformarea esenţială a fost aceea că restaurarea devine o activitate care se bazează din ce în ce mai mult pe cunoştinţe atât din domeniul artei, istoriei, cât şi din domeniul chimiei, biologiei, fizicii, tehnologiei materialelor, devenind o activitate tot mai complexă bazată pe o latură ştiinţifică importantă. în paralel cu procesul de instruire a restauratorilor, a început o amplă acţiune de dotare a laboratoarelor de restaurare cu aparatură, instrumentar, substanţe şi materiale necesare pentru a putea face faţă cu succes nevoilor de restaurare la o înaltă tehnicitate şi respectând cu stricteţe cerinţele formulate de „Normele de conservare şi restaurare2”. în ultimii ani, beneficiind de programele de finanţare europene, dar şi de sprijinul Consiliului Judeţean, dotarea secţiei de restaurare-conservare s-a îmbunătăţit substanţial. La ora actuală dispunem pe lângă aparatură şi instrumentar specific fiecărui domeniu de restaurare, şi de aparatură de investigaţii fizico-chimice care permit analiza microchimică, steromicroscopică şi analiza de compoziţie utilizând tehnici moderne de fluorescenţă de raze X. Toate aceste dotări fac mai uşoară stabilirea corectă a unui diagnostic, fără a fi necesară prelevarea de probe sau dacă acest lucru este necesar, cantitatea de probă să fie foarte mică, astfel încât să nu deranjeze integritatea şi aspectul obiectului muzeal. Pe baza analizelor efectuate şi a interpretării rezultatelor se stabileşte diagnosticul şi se aleg tehnicile de restaurare şi conservare. Restauratorii, prin munca lor, reuşesc astfel să acopere urmele lăsate de trecerea anilor dar în acelaşi timp să nu dăuneze piesei, prelungindu-i astfel viaţa pentru a păstra şi a transmite 2 Norme de conservare a bunurilor care fac parte din patrimoniul cultural, Ed. Museion, Bucureşti, 1993. Restaurarea şi protejarea patrimoniului, o preocupare constantă a muzeului sătmărean 334
