Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 35/2. Volum aniversar 1969-2019 (2019)

Istorie

Ciprian-Emanuel Honca

dacă acesta încalcă regulile ordinului său, statul nu poate interveni în niciun fel147. Judecătoria din Satu Mare a respins plângerea ordinului, a dat câştig de cauză călugărului şi a somat ordinul la plata a 2.466 de coroane, reprezentând cheltuielile de judecată148.

în acel an, un eveniment major a adus în prim-plan populaţia ruteană din Maramureş. Dintr-un sentiment de repulsie faţă de propriii preoţi, care colaborau cu administraţia maghiară în defavoarea poporului, dar şi influenţată de unele iscoade ruseşti, aceasta, în multe sate, a lepădat confesiunea unită şi a trecut la ortodoxie (schismă). Guvernul maghiar, pe de o parte urmându-şi idealul asimilaţionist, pe de altă parte de teama pericolului rusesc, a luat măsuri drastice pentru stoparea curentului, descinzând în sate cu jandarmeria, efectuând controale la domiciliu şi arestând sute de ţărani, dând astfel evenimentului o culoare politică şi acuzându-i pe schismatici de trădare de ţară. Totul a culminat cu un proces de răsunet - al rutenilor schismatici - desfăşurat la Sighetu Marmaţiei şi, pe urmă, la tabla din Debrecen. în acest proces, 94 de ţărani ruteni (femei şi bărbaţi), cu vârste între 17 şi 64 de ani, au fost acuzaţi de trădare de ţară. Prin plasarea bisericii rutene sub jurisdicţia Bisericii Ortodoxe Ruse, s-a insinuat că aceştia urmăreau unirea acelei părţi a Ungariei cu Rusia. Procesul s-a încheiat prin condamnarea a 33 de ţărani la un total de 37 de ani de închisoare şi plata a 6.800 de coroane, cheltuieli de judecată. Cea mai grea pedeapsă a primit-a Alexa Kabalyuk149, unul dintre liderii mişcării: 4 ani de închisoare şi 1.000 de coroane cheltuieli de judecată. Acest proces a fost primul act politic al guvernului maghiar împotriva rutenilor, care, printr-o mişcare religioasă, paşnică de altfel, protestau împotriva politicii de asimilare a guvernului şi faţă de cooperarea cu el a propriilor ierarhi, greco-catolici150.

Pâsztory a fost acuzat în acest caz ca fiind administratorul banilor ruseşti, subversivi. Primul de la care aflăm detalii este Viktor Aradi, care afirmă că jandarmeria, controlând domiciliile ţăranilor, ar fi găsit o scrisoare venită din Sofia. Ea îndemna ca, în cazul oricăror neplăceri sau probleme, să se apeleze cu încredere la monahul Pâsztory151. Presa a tratat cazul cu reticenţă, articole pe subiect fiind destul de puţine. în urma aflării scrisorii, monahului i s-a făcut o cercetare de domiciliu. Aceasta reiese dintr-un articol care cerea demisia comitelui suprem, Csaba Adorján, deoarece îngăduise regretabila faptă a percheziţionării unei persoane atât de ilustre a lumii greco-catolice, precum prelatul Pâsztory152. Călugărul a fost însă rapid achitat, negăsindu-se probe incriminatorii. Un ziar, prezentând starea inumană din închisoarea din Sighet, unde ţăranii schismatici îşi aşteaptau procesul, îl caracterizează pe Pâsztory în termeni precum pierde vară sau făcător de minuni. Jurnalistul susţine că, atunci când a întrebat

147 GKPL I-l-a. 1/1916, apud. Csaba Endrédi, op. cit., p. 129.

148 Szamos, nr. 66, Satu Mare, 21 már. 1914, p. 3. Népszava, nr. 70, Budapesta, 22 már. 1914, p. 11; Nagykároly és Érmellék, nr. 13, Carei, 28 már. 1914, p. 5.

149 Aleksei Kabalyuk s-a născut la 30 august 1877, în Iasynia, azi Ucraina, într-o familie de ţărani ruteni greco-catolici. ín 1905, trimis de Imperiul Ţarist, a vizitat mănăstirile din Pochaiv şi Kiev, iar peste trei ani a mers într-un pelerinaj în Ierusalim şi la mănăstirea ortodoxă Sfântul Pantelimon de pe Muntele Athos. Acolo, în 1909, a trecut la ortodoxie. In 1910 a intrat în mănăstirea Iablochyn, azi în Polonia, unde a devenit călugăr novice şi unde a studiat teologia. In 1911 s-a întâlnit cu patriarhul ecumenic din Constantinopol şi cu patriarhul sârb din Karlovic, sub a cărui jurisdicţie era Biserica Ortodoxă din Ungaria. Patriarhul l-a desemnat să slujească de preot în localităţile rutene Iza şi Velyki Luchky, timp în care a fost atent urmărit de autorităţile maghiare, fiind suspectat de panslavism. Pe punctul de a fi arestat, fuge în Moscova, pe urmă în Statele Unite. S-a întors totuşi, atunci când autorităţile maghiare au iniţiat procesul împotriva rutenilor schismatici. A fost arestat şi condamnat la 4 ani de închisoare. A fost eliberat în 1918, după căderea Imperiului Austro-Ungar. A devenit preot în Hust şi, în 1921, egumenul mănăstirii Sfântul Nicolae din apropierea Izei. Anul următor a fost ridicat la rangul de arhimadrit. Moare la 2 decembrie 1947. In 2001 a fost canonizat, devenind primul sfânt rutean ortodox. (Paul Robert Magocsi, Ivan Pop, Encyclopedia ofRusyn History and Culture, University of Toronto Press, Toronto, 2005, p.221).

150 Paul Robert Magocsi, Ivan Pop, op. cit., p. 321.

151 Viktor Aradi, Tanulmányok..., pp. 263-276.

152 Közérdek, nr. 22, Cărei, 31 máj. 1913, p. 3.

33