Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 35/2. Volum aniversar 1969-2019 (2019)

Istorie

Árkád Pásztory - o schiţă biografică plăcerile lumeşti doar comunităţii, a trăit pentru ordin [...] fără vreo deosebire religioasă a slujit omenirea, căruia i-afost doctor spiritual şi trupesc, învăţăturile şi sfaturile le-a dat gratis, nicio­dată nu a pretins ceva în schimb, ci le-a îndeplinit gratis, din iubire pentru popor...”27 Din 1885, Pásztory devine egumen la mănăstirea Kis-Berezna, în comitatul Ung. Acolo a petrecut 5 ani. Din sursele pe care le avem reiese că starea mănăstirii era deplorabilă. Erau necesare investiţii masive pentru renovări, dar existau şi foarte multe datorii28. Scrisoarea Pro­vincialului Joachim Homa, pomenită deja, arată că monahul a reuşit totuşi să renoveze biserica şi mănăstirea, pe care, la plecare, le-a lăsat în condiţii excelente. Ea scoate în evidenţă, de ase­menea, că lăcaşul a devenit un loc de pelerinaj intens vizitat, căutat de adepţi ai călugărului din toată ţara. în încheiere, documentul evidenţiază şi faptul că donaţiile credincioşilor nu au fost înregistrate, Pásztory luând la plecarea sa de acolo toţi banii cu el29. în 1890 s-a decis mutarea călugărului la Mănăstirea Bixadului, în comitatul Satu Mare. Egumenul de acolo decedase de curând, funcţia devenind vacantă. Având în vedere că starea mănăstirii din Bixad era similară cu a celei din Kis-Berezna, ordinul a considerat utilă mutarea lui Pásztory acolo, în speranţa că va reuşi să restaureze lăcaşul şi să-i plătească datoriile. Este de remarcat faptul că, în documentele emise de ordin, Pásztory apare ca solicitant al mutării acolo, cu angajamentul că va obţine rezultate comparabile cu cele de la Kis-Berezna. în unele declaraţii ale monahului însă, se susţine că ordinul l-a rugat să meargă la Bixad pentru a încerca o reformare a lăcaşului30. La Bixad, Pásztory a petrecut zece ani, din 1890 până în 1900. A avut multe realizări pe plan economic, reuşind să achite toate datoriile mănăstirii, să rezolve problemele de structură ale lăcaşului şi ale anexelor şi, de asemenea, să construiască noi edificii. Ne stau la dispoziţie articole de presă în acest sens. în primii doi ani, noul egumen s-a ocupat de restaurarea bise­ricii mănăstirii. Ziarul Budapesti Hírlap oferă detalii şi anunţă că lăcaşul, restaurat complet, urmează să fie resfinţit. La slujba de sfinţire a asistat şi canonicul de Gherla Sándor (Alexandru) Erdőss, precum şi o delegaţie formată din mulţi preoţi ruteni din Maramureş31. în 1896, cu ocazia împlinirii a 1000 de ani de la înfiinţarea Regatului Maghiar, egumenul a ridicat un frumos stâlp comemorativ, ornamentat cu secvenţe alegorice, între care se remarcă aceea cu Sfântul Ştefan predând coroana Ungariei regelui Franz Josef şi reginei Elisabeta. Slujba de sfinţire a fost oficiată de episcopul romano-catolic de Satu Mare, Gyula Meszlényi, invitat de marcă fiind corniţele suprem Béla Simontsits. Acesta din urmă a fost aşteptat la gara din Oraşu Nou de preotul reformat György Szél, iar la Negreşti Oaş, în faţa unui banderiu şi a unei mase mari de locuitori, de preotul greco-catolic Atanasie Demian. Parohul unit a ţinut un discurs de întâmpinare în care a susţinut că românii oşeni, la fel ca şi strămoşii lor, sunt copii loiali ai patriei maghiare, pe care o iubesc şi o vor iubi sincer pe veci. După acestea, sub îndrumarea prim-pretorului Géza Szuhányi, corniţele, însoţit de banderiu, a plecat la Bixad. Acolo, de ase­menea, în diferite puncte ale comunei, a fost întâmpinat de o persoană delegată. Astfel, la băi, l-a aşteptat medicul Gedeon Ecsedy, în centru, notarul Miklós Kiss, iar la mănăstire, egumenul Árkád Pásztory32. în acelaşi context al „mileniului”, egumenul a construit şi o capelă, pe care a sfinţit-o la 5 iunie 1896. De data aceasta, slujba de sfinţire a fost celebrată chiar de egumen, ajutat de călugărul Kelemen (Clemente) Gavriş33. în capela nou construită, închinată Sfintei Fecioare 27 GKPL IV-3. 46/1885., apud Endrédi Csaba, op. cit., p. 103. 28 Atanasie Maxim, Memorii, Ed Scriptorium, Baia Mare, 2009, (datate: iulie 1951 - februarie 1952), manuscris olo­graf în două caiete cu linii, format A5, p. 25. 29 PL Cat. 23. 6299/1917, apud. Csaba Endrédi, op. cit., p. 106. 30 Csaba Endrédi, op.cit., p. 106. 31 Budapesti Hírlap, nr. 194, Budapesta, 14 jul. 1892, p. 6. 32 Budapesti Hírlap, nr. 180, Budapesta, 2 jul. 1896, p. 5. 33 Budapesti Hírlap, nr. 160, Budapesta, 11 jun. 1898, p. 9. 22

Next

/
Oldalképek
Tartalom