Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 35/2. Volum aniversar 1969-2019 (2019)

Istorie

Bistriţa-Năsăud, în munţii Moţilor, la Câmpeni, la Alba-Iulia, la Blaj, la Cluj, la Sibiu, la Braşov, pretutindeni, în târguri şi sate, bătrânii îşi ştergeau pe furiş pleoapele umede, flăcăii şi fetele se înfăţişau în portul lor alb de sărbătoare, cu jocuri şi chiot, câte o bunică îşi înălţa nepotul în braţe peste capete, ca să poată vedea chipul blând al regelui ce i-a scos din urgie”1.

Desigur, familia regală nu putea rămâne indiferentă la toate aceste manifestări de loialitate, entuziasm, bucurie, empatizând cu mulţimea adunată să-i primească ca pe nişte „izbăvitori”.

„Şi Regele se pleca să mângâie o frunte de copil bălan, apropia de pieptul său un bătrân gârbov din cei cari au luptat odinioară sub porunca lui Avram Iancu, arăta grijă pentru un orfan, pentru o biserică ameninţată de ruină, pentru o şcoală românească în lipsuri”2.

Exteriorizarea sentimentelor identitare, îngrădite sau osândite de-a lungul secolelor, era evidentă în rândul tuturor categoriilor sociale. „Atunci, intelectualii, fruntaşii satelor şi oraşelor, un popor martirizat se descătuşaseră şi îşi puteau manifesta simţămintele privind unitatea naţională şi libertatea... De asemenea, populaţia săsească, familiile nobiliare maghiare scăpate de bandele şi armatele bolşevice (conduse de Béla Kun - n.n.), au primit cu entuziasm cuplul regal [...].

A fost o adevărată victorie a forţelor populare descătuşate de robia seculară”3.

Regina Maria spunea: „a venit şi marea zi când s-a hotărât ca Regele împreună cu mine să mergem în primul nostru tur prin Transilvania, pentru a ne vizita poporul de curând eliberat. Acesta era momentul suprem, era pecetea pusă pe victoria ţării, realizarea finală a marelui vis pentru care aşa de mulţi au luptat, pentru care aşa de mulţi au murit”4.

Oraşul Cărei a fost vizitat de suveranii României în data de 25 mai 1919, după ce, cu doar o lună înainte, la 27 aprilie se instaurase administraţia românească, fiind instalat în funcţie primul prefect român, Alexandru Racoţi Filip. Familia regală a fost întâmpinată în gara din Careii Mari de către generalii Traian Moşoiu, Dabija, Panaitescu, Ştefănescu, Mărdărescu, de Iuliu Maniu (preşedintele Consiliului Dirigent, ce îndeplinea şi funcţia de ministru de interne), prefectul Al. Racoţi Filip, vicarul episcopal greco - catolic Romul Marchiş, secretarul său Ion Matei, protopopul George Mureşan, protopopul Petru Cupcea, egumenul mănăstirii Bixad, Augustin Maxim (cel care a condus delegaţia Oaşului la Alba Iulia), numeroşi preoţi, intelectuali, episcopul calvin din Debrecen, contele Degenfeld, delegaţi din judeţul Maramureş, Hajdú, Debrecen, oficialităţi locale. „Chiar şi ungurii au venit să mulţumească regelui pentru că au fost salvaţi de bolşevici de către armata română. Ciudat, într-adevăr să fii eliberator chiar al inamicului. Curioase timpuri trăim”5. Familia regală a fost primită cu pâine şi sare de primarul oraşului Cărei, fiind înconjuraţi de grupuri mari de oameni, mulţi având steaguri tricolore şi cântând „Deşteaptă-te române”.

Despre vizita la Cărei, Regina Maria scria: „Sosirea la Careii Mari la ora 3, o primire extraordinară... Peste tot ţărani, costume de toate felurile - atât de devotaţi, atât de entuziaşti. Bătrânul grăsan Moşoiu comanda trupele, care arătau splendid. Regimentul 2 Vânători era o adevărată plăcere să-l priveşti. Ceremoniile militare într-o Platz largă, apoi defilarea în ordine perfectă. După aceea, defilarea întregii populaţii, mii şi mii, o minunată şi impresionantă privelişte şi frecvent costume extrem de interesante şi pitoreşti”. Regina a fost deosebit de impresionată de fetele din Ţara Oaşului, aduse din Raşca de preotul loan Andren, îmbrăcate în superbele costume de mireasă: „Aici, unele fete tinere (mirese) şi-au elaborat o construcţie pe

1 Cezar Petrescu, Cei trei regi, Fundaţia Culturală Regală „Principele Carol”, Bucureşti, 1934, pp.l 16 - 117.

2 Ibidem, p.l 17.

3 E. Stoian, S. Măluşelu, întâia vizită in Transilvania a Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria, Ed. Haco Internaţional, Ghimbav, 2011, p. 1.

4 Ibidem, p.l7.

5 Maria Regina României, însemnări zilnice (dec. 1918 - dec. 1919), voi. I, Ed. Albatros, Bucureşti, 1996, pp.l88-189.

100 De ani de la vizita Regelui Ferdinand I şi a Reginei Maria în judeţul Satu Mare...

182